Un grup de cercetători din cadrul Facultății de Știința și Ingineria Mediului și Facultății de Business a publicat un articol în revistă „Land Use Policy”. Studiul interdisciplinar a pornit de la premisa că un control asupra terenurilor agricole înseamnă, de fapt, un control asupra hranei populației.
Securitatea alimentară este definită drept asigurarea unei cantități suficiente de hrană și accesul cetățenilor la aceasta. Autorii studiului au arătat că, între 2009 și 2012, insecuritatea alimentară a început să fie tot mai prezentă în Uniunea Europeană în ansamblul său.
Acapararea terenurilor reprezintă vânzarea, concesionarea sau arendarea de mari suprafețe de teren. Pentru că este vorba de suprafețe foarte mari de pământ la nivelul unei țări, consecințele se răsfrâng asupra unui număr semnificativ de persoane, în special asupra celor care trăiesc din agricultură. Având în vedere că până în 2050 se așteaptă ca cererea mondială de hrană să se dubleze pentru a susține 9 miliarde de oameni, iar țările cu economii emergente determină creșterea producției alimentare, preocupările legate de securitatea alimentară sunt considerate drept factori majori ce stimulează interesul pentru tranzacțiile cu mari suprafețe de teren.
Zonele unde se manifestă cel mai intens fenomenul de acaparare a terenurilor sunt Asia și Africa, dar el devine tot mai extins și în Europa, în țările din partea Centrală și de Est. Referitor la investitorii activi din acest sector, autorii au arătat că pentru terenurile agricole din Rusia, România și Ucraina, majoritatea investitorilor provin din Europa de Vest.
Studiul a arătat că după Rusia, Ucraina este a doua țară ca întindere a terenurilor agricole din Europa, însumând 41,5 milioane de hectare de teren agricol, care reprezintă aproape 70% din suprafața totală a țării. Din cele 190 de tranzacții analizate în estul Europei, 106 au privit terenuri în Ucraina, ceea ce reprezintă 55,78% din totalul tranzacțiilor din cele cinci țări și 6,35% din terenul agricol al țării respective. Pe locul doi, cu mai mult de un sfert din numărul contractelor încheiate în cele cinci țări, s-a aflat România.
Din punct de vedere practic, cercetătorii au propus câteva măsuri menite să realizeze un cadru mai eficient pentru realizarea unei politici mai bune de utilizare a terenurilor, măsuri care aduc în prim-plan relația dintre tranzacțiile cu mari suprafețe de teren agricol și securitatea alimentară.
Autorii studiului au concluzionat că securitatea alimentară reprezintă un factor important în achiziționarea de terenuri. Dacă tendința ascendentă a tranzacțiilor funciare continuă, se poate presupune că, în următorii 10-15 ani, Europa de Est se va confrunta cu o adevărată criză de legitimitate și participare la luarea deciziilor privind gestionarea terenurilor, care va avea consecințe fundamentale în toate sferele civilizației europene.
Pentru mai multe detalii referitoare la acest studiu vă invităm să accesați ACEST LINK.
