În urmă cu aproximativ 70.000 de ani, o mare porțiune de pământ din largul coastelor Australiei avea potențialul de a găzdui până la 500.000 de oameni. Acest platou scufundat, cunoscut sub numele de Atlantida Australiei, făcea parte din paleocontinentul Sahul, care făcea legătura între Australia, Noua Guinee și Tasmania.
În ciuda dimensiunii sale, s-au făcut puține cercetări privind posibilitatea de locuire umană în această zonă, din cauza credinței că era neproductivă și rar folosită de populațiile antice. Cu toate acestea, un studiu recent condus de arheologul Kasih Norman de la Universitatea Griffith din Queensland, Australia, contestă această presupunere.
Analizând datele regionale privind nivelul mării între 70.000 și 9.000 de ani în urmă, precum și hărțile detaliate ale fundului mării obținute prin cartografiere sonar, cercetătorii au descoperit o poveste fascinantă de schimbări.
Între 71.000 și 59.000 de ani în urmă, nivelul mării era cu aproximativ 40 de metri mai scăzut decât în prezent, expunând un grup de insule în apropierea capătului nord-vestic al Australiei. Acest arhipelag, situat în apropierea Indoneziei și a Timorului, ar fi putut servi ca rută de migrație între arhipelagul indonezian și Sahul.
Apoi, între 29.000 și 14.000 de ani în urmă, în timpul apogeului ultimei ere glaciare, nivelul mării a scăzut și mai mult, dezvăluind o mare parte din platoul continental care ar fi fost de aproximativ 1,6 ori mai mare decât Regatul Unit.
Combinat cu arhipelagul expus, acest lucru a creat un mediu potrivit pentru migrația etapizată între Indonezia și Australia. Datele de cartografiere sonar au oferit, de asemenea, informații despre un peisaj în care oamenii ar fi putut prospera.
Cercetătorii au identificat o escarpă înaltă care a găzduit o mare interioară, un lac mare de apă dulce și dovezi ale unor albii de râu cu meandre. Kasih Norman estimează că acest platou scufundat ar fi putut susține între 50.000 și 500.000 de oameni, deși aceste cifre sunt proiecții.
Alte studii, cum ar fi cel care a analizat genetica locuitorilor din Insulele Tiwi din apropierea platoului, susțin aceste concluzii, dezvăluind schimbări genetice corespunzătoare mișcărilor de populație.
În plus, înregistrările arheologice sugerează o creștere a depozitelor de unelte de piatră în regiunile marginale ale Australiei în această perioadă, ceea ce indică o populație în creștere.
Norman speră că această cercetare va genera un interes mai mare pentru semnificația arheologică a platoului continental scufundat din largul coastelor Australiei.
Ea crede că aceste descoperiri, care arată modul în care populațiile au răspuns în mod dinamic la schimbările de mediu, ar putea oferi lecții valoroase pentru abordarea schimbărilor climatice și a creșterii nivelului mării în viitor. Studiul care detaliază aceste descoperiri a fost publicat în revista Quaternary Science Reviews.
