Deputatul de Cluj Alin Coleșa, din partea AUR, a remis pe adresa redacție o analiza a pieței imobiliare și a necesității intervenției Starului in acest sector.
Redam articolul mai jos:
Asistăm la o multitudine de păreri și idei despre ce e bun sau rău în societatea românească, despre ce trebuie să păstrăm sau să reformăm. Dincolo de finețuri și filosofii, una dintre nevoile elementare, de bază a oricărui om este locuința. Orice om are nevoie să locuiască undeva. Acest undeva înseamnă o casă, o locuință adaptată nevoilor la preț corect raportat la câștiguri.
În continuare mă voi raporta la datele statistice oficiale, prezentate de Institutul Național de Statistică. Deși aceste date privitoare la emigrație sunt parțial incomplete și subevaluate, ele arată o tendință clară – o piață imobiliară dezechilibrată datorită ofertei de locuințe artificial scăzută, sub cerere, rezultând un preț de speculă.
Evoluția cererii – numărul populației rezidente și a migrației
După 1990 în România nu existau suficiente locuințe, în special pentru cei tineri. A existat însă o cerere în continuă creștere datorată numărului de oameni maturi proveniți din copiii născuți înainte de revoluție sau chiar după 1990. În ciuda migrației foarte mari numărul de persoane mature, sub 50 de ani, a rămas la valori mari.
Evoluția ofertei – a numărului de locuințe construite
Din păcate nevoile de locuire decentă au reprezentat un magnet, o oportunitate de îmbogățire pentru speculați. Acești oportuniști sunt într-o mare parte chiar reprezentanți ai vechii clase politice. Aceștia au manipulat oferta de locuințe prin restricționarea bunei părți a celor care doreau să construiască. În felul acesta oferta de locuințe a fost mai mică decât cererea, în special în marile orașe.
Această ofertă a fost construită în special din fonduri private.
În timp ce locuințele construite din fonduri publice au scăzut dramatic ajungând la un nivel simbolic, de aproximativ 1% din necesar.
Evoluția prețului la locuințe
În condițiile unei piețe dezechilibrate, în care cererea a fost mai mare decât oferte, în special în marile orașe, prețul la locuințe și chirii a fost ținut în mod artificial la cote foarte înalte, în continuă creștere. Aceste prețuri foarte mare au fost și sunt total disproporționate raportat la veniturile și puterea de cumpărare ale oamenilor.
De exemplu evoluția prețului apartamentelor cu două camere din marile orașe, în Cluj-Napoca, de exemplu, a crescut de la echivalentul a 7.000 de euro în 1998, la mult peste 150.000 de euro, chiar aproape de 200.000 de euro, în funcție de poziție, suprafețe și finisaje. Astfel prețul apartamentelor a crescut de peste 20 de ori în ultimii 25 de ani.
În aceste condiții milioane de oameni au fost nevoiți să plece din țară, iar alte milioane să cumpere locuințe la prețuri supraevaluate, cu dobânzi înrobitoare.
Toate aceste motive erau foarte importante pentru a justifica implicarea statului în piața imobiliară pentru a reechilibra piața și a reda oamenilor posibilitatea de a avea locuințe la prețuri corecte. Acest lucru a fost însă doar mimat prin ANL – Agenția Națională pentru Locuințe. Aceasta a avut doar un efect simbolic, asigurând între 0,5% și 1% din necesarul de locuințe.
Alianța pentru Unirea Românilor – AUR – a identificat această anomalie și lipsa de reacție a instituțiilor statului. De asemenea a prezentat o soluție de afacere corectă și sustenabilă – Planul Simion. Toate aceste date le vom prezenta în articolul următor.
