O fracţiune de secundă de neatenţie şi Mihai a ajuns în apa rece ca gheaţa a unui pârâu de munte în apropiere de lacul Colibiţa. Tatăl lui, un cunoscut avocat clujean, l-a scos la mal, dar apoi a fost prins sub un pod de gheaţă şi a leşinat. Salvarea e considerată un miracol de martori. Specialiştii consultaţi de „Adevărul” ne învaţă ce să facem în astfel de situaţii.

Mihai (15 ani) se plimba, în week-end, cu părinţii pe lângă un pârâu de munte aproape de lacul Colibiţa, în satul Miţa, judeţul Bistriţa-Năsăud. 

„I-a căzut o hârtie din buzunar şi s-a aplecat după aceasta ca să nu ajungă în apă. Ninsese şi pe albia pârâului s-a format un strat subţire de gheaţă şi aveai impresia că tot pârâul e acoperit de gheaţă”, povesteşte avocatul.  Gheaţa s-a rupt sub greutatea băiatului şi acesta a ajuns în pârâu. Apa nu era adâncă, ajungând cam până la nivelul genunchilor, dar pârâul avea un debit foarte mare. 

„Mihai a fost dus de curentul de apă până la o mică cascadă naturală şi curentul de apă l-a lipit de un pod de gheaţă. Atât de puternic era curentul de apă încă nu se putea mişca”, detaliază Ciprian Păun. Avocatul şi soţia lui au sărit să-şi salveze fiul. Ioana Păun, care spre deosebire de Mihai şi Ciprian nu ştia să înoate foarte bine, a reuşit să iasă la mal: „Eu şi cu Mihai strigam  după ea, eram îngrijoraţi. Am încercat să-l împing pe Mihai către mal, unde veniseră prietenii noştri, alertaţi de copii”. Pensiunea unde erau cazaţi se afla în apropiere. „Când m-au scos din apă eram vânăt şi aveam puls zero”  Distanţa până la mal nu era mare, circa doi metri, dar curentul de apă era foarte puternic. „Nu puteam să-l împing pe Mihai. El are vreo 60-70 de kilograme plus că hainele erau îmbibate cu apă. M-am lăsat pe spate şi l-am împins cu picioarele, iar prietenii mei au reuşit să-l prindă şi să-l scoată la mal”, detaliază clujeanul. S-a întors să vadă unde este soţia lui, moment în care a fost aruncat cu violenţă sub podul de gheaţă. 

„Soţia ieşise, dar nu am văzut-o. Atunci, curentul m-a lovit puternic, parcă am simţit o creangă sau ceva. M-a băgat exact sub podul de gheaţă, ca pe un dop. Picioarele îmi erau în afară, capul şi corpul înăuntru”. Apa ieşea pe o spărtură în gheaţă de circa 20 de centimetri. „Îmi amintesc că am încercat să ling gheaţa ca să pot lua oxigen cumva. La puţin timp după ce am ajuns sub gheaţă mi-am pierdut cunoştinţa”, povesteşte Ciprian.  Între timp, prietenii său au încercat să spargă podul de gheaţă. Au încercat cu pietre, cu lemne, cu o umbrelă, dar a fost în zadar, gheaţa era foarte groasă: „Un prieten a găsit un târnăcop pus de Dumnezeu acolo, că altfel nu-mi explic cum a găsit la pensiune un târnăcop. A spart gheaţa şi m-au scos. Am avut noroc că erau acolo şi oameni solizi, vreo patru m-au ridicat: eu am 90 de kilograme plus hainele de iarnă îmbibate cu apă”.

Printre cei prezenţi s-a aflat un medic chirurg, Adrian Bartoş, care a început resuscitarea. „Eram vânăt şi aveam puls zero. Am fost inconştient timp de 4-5 minute. Mi-au scos din gură pietre şi noroi. La un moment-dat a vrut să-mi taie gâtul pentru a deschide căile respiratorii, dar n-a fost cazul pentru că am început să clipesc şi am început să-mi revin”, povesteşte Ciprian. 

A fost dus la pensiune, în zona unde se afla piscina şi era mai cald, şi dezbrăcat pentru a i se stabiliza temperatura. „Unde este Ioana şi Mihai?”, a vrut să ştie când şi-a revenit.  Pe când au ajuns medicii de la SMURD, Ciprian era stabilizat. A fost dus apoi cu elicopterul SMURD la Urgenţa la Cluj-Napoca şi acum este ţinut sub observaţie la Institutul Inimii. 

„Nu există o explicaţie logică pentru toate coincidenţele pozitive care au făcut posibilă salvarea mea”

Ciprian are numai cuvinte de laudă despre medici care au avut grijă de el, atât cei de pe SMURD, cât şi specialiştii de la Cluj care i-au făcut investigaţii să vadă dacă nu are nimic la inimă, plămâni sau creier. „Medicilor le este greu să-şi explice cum de am scăpat fără mari probleme după ce am stat leşinat 4-5 minute. Sunt bine. Am doar sternul fracturat”, a spus el pentru „Adevărul”. 

El crede că nu există o explicaţie logică pentru toate coincidenţele pozitive care l-au ajutat să supravieţuiască: „Din punctul meu de vedere, ce am învăţat din această experienţă este să cred în Dumnezeu. Eu nu sunt cel mai bun creştin practicant, dar ştiu că nu există o explicaţie logică pentru toate coincidenţele pozitive care au făcut posibilă salvarea mea. Aşa ceva nu poţi prevedea, să fii la munte cu prieteni medici, cu prieteni solizi care să te poată scoate din apă, să găseşti un târnăcop… Nu puteam sta leşinat 4-5 minute sub gheaţă şi să nu am nimic”.  Întrebat ce a învăţat din această experienţă, Ciprian a zis: „Mi-am dat seama că sunt un tată extraordinar de fericit. Ce poţi cere mai mult decât privilegiul de a-ţi salva copilul? Restul sunt banalităţi. Nu contează nume, faimă, nimic.”  Avocatul spune că de acum încolo o să cinstească fiecare zi pentru că „fiecare zi e o binecuvântare”.