Destinul cunoscutului vlogger în cărucior, Zolty din Bogata, zona Turzii, capătă o turnură de un dramatism rar întâlnit! La data de 6 august, acesta a fost lovit în plin de o maşină condusă de un moşneag de 77 de ani, care se uita pe telefon, într-o intersecţie din Turda! Zolty, supranumit în mediul virtual „cel mai neobosit luptător pe frontul binelui”, este suferind de la vârsta de opt luni de distrofie musculară progresivă şi, dacă până săptămâna trecută omul îşi mai putea mişca două degete, cu care scria pe laptop, acum, după teribilul accident şi acestea i-au rămas inerte!

Relatarea fratelui, îngerul păzitor al lui Zolty

Teribil de agitat, Andras, fratele în vârstă de 42 de ani al lui Zolty, apare în faţa uşii cabinetului de consultaţii al I.M.L. Cluj-Napoca… O întreabă, pe asistentă, ce ar fi de făcut pentru ca fratele său să fie văzut de medici, după un accident grav, suferit de acesta cu câteva zile în urmă. Omul e chestionat unde se află pacientul iar Andras o lămureşte pe asistentă că Zolty aşteaptă în curte, în căruciorul său, fiindcă e netransportabil – nu de acum, după accident – ci de o viaţă! Şocat de ghinionul acestui adevărat Iov modern – până ce personalul prelucrează datele de pe fişa medicală eliberată de Spitalul Turda lui Zolty – îl rog pe Andras să-mi relateze incidentul, la care acesta se conformează.

Începe acesta: „Fratele meu, Zoltan, mai mare decât mine cu trei ani, este paralizat de la vârsta de opt luni, din pricina unei distrofii musculare progresive. Iar eu, imediat după ce m-am liberat din armată, de pe la vârsta de douăzeci de ani am ajuns să mă ocup de el şi am devenit asistentul lui permanent. Nu demult, în ziua de 6 august am ieşit cu el în zona Bokos – Fabricii, pe un drum secundar, ca să mergem la un hypermarket. Era aglomeraţie şi pe trotuar n-am putut urca – asta din cauza bordurii înalte. Atunci fratele meu – cu căruciorul său mecanic, ultraperformant, acum făcut praf – s-a încadrat în şirul maşinilor şi ne-am îndreptat spre Dedeman, spre centrul Turzii, dar n-am putut ieşi din cauza maşinilor. Eu am intrat în intersecţie primul, ca să le fac semn maşinilor să-i dea prioritate persoanei cu dizabilităţi.

Am făcut semn cu o mână, la stânga şi la dreapta, iar cu cealaltă îmi duceam bicicleta de ghidon. Şoferul din dreapta a oprit, făcându-ne loc să trecem, dar cel din stânga n-a mai apucat să oprească şi l-a lovit pe fratele meu, în plin! A trecut cu roţile peste cărucior şi a rămas cu ele suspendate! Aşa s-a şi oprit maşina, că altfel cine ştie unde ajungea! Când am auzit bufnitura m-am întors să văd ce s-a petrecut: frate-meu era la pământ, aşa că am sărit să-i desfac centura, ca să-l pun înapoi în cărucior. Era lovit serios, cu umărul rupt, nici nu putea nici vorbi”.

Se opreşte o clipă, trage aer în piept, după care îşi continuă realatarea: „Chiar în momentul acela a apărut o ambulanţă, care – am aflat de la echipaj – se îndrepta spre garaj. A oprit, iar medicul i-a acordat lui Zolty primul ajutor. Între timp, cineva sunase la 112 şi în scurt timp au apărut la faţa locului poliţia şi S.M.U.R.D.-ul. După aceea l-au urcat în ambulanţă şi l-au dus la Spitalul Municipal Turda, iar eu m-am deplasat la poliţie, unde am povestit ce am văzut.  Acum ne-am prezentat, amândoi, la I.M.L. Cluj, ca să scoatem certificat medico-legal şi vedem ce putem rezolva cu şoferul. Acesta e un moş de 77 de ani, care le-a spus senin poliţiştilor că nu l-a văzut pe fratele meu. Dar un martor ne-a spus, la faţa locului, imediat după accident, că şoferul se uita pe telefon în momentul când a trecut peste fratele meu. Însă, din păcate, omul s-a „tirat” după ce au început măsurătorile – şi acum e de negăsit!”  

Vloggerul: „Până acum mai mişcam, acum sunt sută la sută blocat”!

Între timp echipa de legişti se mobilizează şi iese în curtea instituţiei medicale ca să-l consulte pe Zolty, motiv pentru care îi urmez. Acolo fac cunoştinţă şi cu Zolty, un ins cu o minte sclipitoare, în ciuda deficienţelor sale fizice, dovadă clară că Dumnezeu i-a oferit o reală compensaţie. După ce medicii îl consultă, îi eliberează, rapid, un certificat în care-i recomandă, pentru fractura de umăr, 45 de zile de îngrijiri.  Scăpat de presiunea consultului, Zolty mă abordează apoi, curios, cu familiaritate, de parcă m-ar cunoaşte dintotdeauna.

Aflând că sunt jurnalist, se prezintă, la rândul său, drept vlogger şi, după ce-mi oferă toate datele „tehnice” pentru a-i studia profilul, continuă: „Viaţa mea a fost grea, un calvar şi de-acum va deveni şi mai grea! Până acum mai îmi mişcam puţin cele două degete valide, de la mâna dreaptă, ca să lucrez la calculator, dar acum nu mai pot nimic! Sunt sută la sută blocat! Mi s-a spus că trebuie să mi le ţin legate o lună şi mai am nevoie de două luni, cel puţin, ca să le recuperez… Şi totul, din cauza unui şofer de 77 de ani care susţine că nu m-a văzut! Toţi ceilalţi, zece-douăzeci din trafic m-au văzut, numai el nu…”

Apoi, omul începe să-mi relateze aceleaşi lucruri pe care le-am aflat de la fratele său, referitoare la împrejurările în care a avut loc accidentul – doar că mult mai organizat decât acesta, pe puncte. Şi-mi dovedeşte că nu a avut ce face, municipalitatea fiind cea care, prin lipsa de grijă faţă de persoanele cu dizabilităţi, a conlucrat – prin neglijenţă – la drama sa: „Municipalitatea e de vină pentru că nu a făcut adaptările necesare, măcar o rampă de acces spre trecerea de pietoni din zonă, eu fiind obligat să ies în stradă şi, astfel, să mă expun. Dar cel mai vinovat e şoferul pentru că, dintre toţi, doar el a fost cel care, atent cu telefonul, n-a oprit şi m-a nenorocit şi mai tare!”

Privirea lui e tristă, nemărginit de tristă, însă tresare brusc şi adaugă, ca şi cum şi-ar fi reamintit un lucru important: „Toate ziarele din Turda au scris, iniţial, că eu am sărit în faţa maşinii şi că sunt vinovat de producerea accidentului! Au modificat doar după ce am vorbit cu ei şi le-am explicat situaţia reală, adică faptul că am fost obligat să aleg acea alternativă periculoasă! Dar, asta-i situaţia, n-am ce face, de aici ducem actele la poliţie – şi vom vedea ce mai urmează”… Apoi, îmi iau rămas bun de la cei doi fraţi. Aceştia părăsesc resemnaţi curtea Institutului de Medicină Legală. Zolty-  nu în căruciorul său performant, cel în care se afla la producerea accidentului şi care, prin robusteţea lui i-a salvat viaţa – ci într-unul modest, ordinar, împins cu osârdie, de la spate, de Andras, îngerul său păzitor…  

APELUL EMOŢIONANT AL LUI GROPARU PENTRU AJUTORAREA LUI ZOLTY: ”Un gând bun pentru Zolty din Bogata. Zilele astea are mare nevoie! ”

„Ca şi când nu ar fi avut suficiente lucruri cu care să se lupte, în primul şi-n primul rând din cauza condiţiei sale fizice limitate, dragul de Zolty din Bogata a suferit zilele trecute un accident de maşină în urma căruia s-a ales şi cu căruciorul distrus (un cărucior scump, la care ţinea mult şi la care tocmai îi schimbase bateria) şi cu umărul rupt. Dacă-l urmăriţi pe Facebook ştiţi deja că Zolty este „cel mai neobosit luptător pe frontul binelui” şi asta nu neapărat din convingeri religioase sau pentru beneficii materiale, ci pentru că aşa simte. Şi asta în ciuda celor două degete cât de cât funcţionale pe care le mai are, şi cam atât, căci în rest este dependent de ajutorul fratelui său Andras în absolut tot ce face. De aceea, vă rog frumos să-i transmiteţi un gând bun, fie el pe blog, fie pe Facebook, fie la telefon 0743 622372! – 9 august, Groparu.ro