Un bărbat bolnav psihic a atacat zilele trecute o femeie, angajata unui hotel din Craiova. Atacatorul nu o cunoștea pe victimă, iar agresiunea a fost comisă fără un motiv anume. Bărbatul fusese recent externat din spital pe semnătura surorii sale. Atacul survine la doar câteva zile distanță de un altul care s-a încheiat însă tragic. Săptămâna trecută, o tânără de 20 de ani din Bacău a fost ucisă de un vecin care a înjunghiat-o. Și în acest caz, agresorul fusese externat din psihiatrie pe semnătura bunicii sale. Reporterii „Adevărul” au vorbit cu mai mulți specialiști în domeniu care au comentat situația persoanelor bolnave psihic, au găsit „vinovații”, dar și soluțiile problemei.
În România nu există un serviciu de urmărire a evoluției bolii și aderenței la tratament. Arhivă
Persoanele bolnave psihic nu pot fi internate în spital decât cu acordul lor, la fel ca orice alt pacient din România. Cu o excepție, explică psihologul Ovidiu Telegescu. „În cazul în care pacientul bolnav psihic face o criză, rudele, prietenii, aparținătorii, îl pot interna fără acordul său într-un centru de specialitate”. Vorbim, în acest caz, despre o internare în regim de urgență. „De exemplu, rudele unui astfel de pacient, bolnav și recalcitrant, sună la 112. Poliția se deplasează la fața locului și, dacă nu poate comunica cu persoana respectivă, echipajul o poate interna fără voia ei la spitalul de psihiatrie, într-o secție de psihiatrie, clinică etc. Însă, după ce se calmează, după ce i se administrează un tratament, medicii îi pot da drumul. Dacă omul a depășit criza, nu mai există nici un motiv pentru care să rămână în spital. Asta se poate întâmplă după o zi, două, trei, depinde. Iar bolnavul revine acasă”, a declarat și Cosmin Andreica, președintele sindicatului Europol.
Internarea în regim de urgență a unui astfel de pacient poate fi făcută și la cererea altor entități. Dr. Alina Violeta Ungureanu, managerul Spitalului de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță Săpoca, a precizat că există o anumită procedură pentru internare nevoluntară. „Atunci când este o urgență psihiatrică, adică pacientul reprezintă un pericol iminent pentru el ori pentru alte persoane, nu are capacitatea de a înțelege necesitatea tratamentului și nici nu are apartinători ori reprezentanți legali. Solicitarea de internare nevoluntară poate fi făcută de medicul de familie, medicul psihiatru, de reprezentanţii administraţiei publice locale, ai poliţiei, jandarmeriei, pompierilor, precum şi de către procuror. De asemenea și instanţa de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătăţii mintale a unei persoane aflate în cursul judecăţii ar putea necesita internare nevoluntară, poate cere internarea acesteia”, arată Ungureanu.
Un pacient cu probleme psihice este, în general, luat în evidența medicului de familie și a unui medic specialist. Pe lângă aparținători, acesta din urmă este singurul în măsură să decidă dacă bolnavul trebuie internat. Însă, în spital, odată ajuns, nu stă prea mult. „Înainte nu era așa. Existau centre de reabilitare, de recuperare unde acești oameni erau internați pe termen lung. Uneori chiar cu anii. Dar, totuși, să nu negăm abuzurile care aveau loc în acele centre, căci existau și nu erau deloc puține”, susține psihologul Ovidiu Telegescu.
Cât despre externare, și aici trebuie urmați câțiva pași. Bolnavului nu i se dă drumul din spital decât după ce medicul a decis că starea sa este ameliorată. „În funcție de evoluția stării pacientului, medicul curant stabilește data externării, de comun acord cu pacientul și familia acestuia. Externarea va fi efectuată când pacientul este ameliorat din punct de vedere al simptomatologiei”, mai spune dr. Violeta Ungureanu.
Acesta poate fi externat însă și fără avizul medicului. „Medicul curant externează pacientul la cerere, dacă nu sunt îndeplinite criteriile pentru internarea nevoluntară”. Însă există situații când medicul nu-și dă acordul, iar pacientul se adresează instanței de judecată. Dr. Bogdan Rusu, medic psihiatru în cadrul spitalului orășenesc Pucioasa, județul Dâmbovița, a explicat pentru „Adevărul” că externarea unui pacient bolnav psihic ar trebui decisă doar de către specialiști. Însă, pe de altă parte, situația este una foarte delicată căci „vorbim despre drepturile și libertățile omului. Deși decizia ar trebui să fie pur medicală, se ridică problema drepturilor omului care trebuie respectate. Vorbim despre o privare de libertate, totuși”, mai spune medicul.
Sistemul, subfinanțat și plin de hibe
Dr. Bogdan Rusu atrage atenția asupra faptului că sistemul de sănătate mintală este subfinanțat, iar lipsa banilor vine la pachet cu consecinte uneori grave. „Psihiatria nu este genul de specialitate pe care să o putem asimila neapărat cu altă boală. Aici nu avem o afecțiune care durează atâtea zile după care te externezi. Însă, chiar și așa, la noi există o durată de spitalizare. În afară, de exemplu, sunt situații când pacienții bolnavi psihic sunt ținuți în spital pe perioade mai lungi de timp”.
O altă consecință a subfinanțării o reprezintă lipsa paturilor din spitale, dar și a medicilor, asistentelor și personalului auxiliar. „Sunt situații în care sunt locuri blocate de pacienți care nu pot fi externați pentru că reprezintă cazuri sociale”. Lipsește, apoi, comunicarea interinstituțională, cooperarea între instituțiile statului. „Fiecare e cu ordinul lui, funcționează după o anumită lege, iar undeva în plasa asta de siguranță există ochiuri mari”, mai spune dr. Rusu.
Acesta a explicat că legea are hibe, șchioapătă. „La bază a fost bine gândită însă realitatea s-a schimbat. De exemplu: în legea Sănătății mintale există un capitol legat de transportul pacientului de la domiciliu la spital. Acolo scrie că bolnavul este transportat cu ambulanța și însoțit de un echipaj de poliție care consemnează în cererea de internare cum s-a comportat pacientul pe perioada transportului. În practică, însă, polițiștii nu se mai ocupă cu așa ceva. Ei doar însoțesc ambulanța. Vin, cum s-ar spune, în spatele ei. Mai mult, nici aparținătorii nu au voie să însoțească bolnavul în Salvare. Practic, deși legea spune una, în realitate se întâmplă cu totul altfel. Pacientul se află în ambulanță doar cu asistentul medical”. Legea ar trebui regândită în așa fel încât să se plieze pe realitatea zilei de azi.
Soluția: înființarea unor centre de psihiatrie comunitară
Medicul Bogdan Rusu trage un mare semnal de alarmă: familia pacientului, rudele care îl externează pe semnătură ar trebui chiar să-și asume acea semnătură, acea declarație pe proprie răspundere. „Oamenii chiar ar trebui să-și asume. Să li se explice foarte clar ce înseamnă această asumare. O să vă dau un exemplu: externați pe cineva pe semnătură. Omul, însă, cade pe stradă și moare. Dar dosarul penal se deschide pe numele medicului, mergând pe ideea că ar fi putut împiedica, totuși, externarea. La noi nu răspunde nimeni. Dăm declarații pe proprie răspundere la absolut orice fără să ni le și asumăm, de fapt. Dacă eu, medic, am externat un pacient și i se întâmplă apoi ceva, îmi asum. E vina mea. Și suport consecințele. Când e vina familiei cine le suportă?”, se întreabă medicul.
Dr. Rusu consideră că astfel de tragedii precum cele din ultimele zile ar putea fi prevenite prin înființarea serviciilor de psihiatrie comunitară, așa cum există în alte state. „Să zicem că ai un pacient internat în spital, îl tratezi, apoi îl externezi. Starea lui este mult ameliorată. Însă, dacă afecțiunea de care suferă necesită un tratament în ambulator, este nevoie de monitorizarea atentă a acestui bolnav. Ar trebui să existe așa-numitele echipe mobile care să-l viziteze frecvent și să-i urmărească situația. Măcar o dată pe săptămână. Iar din aceste echipe nu trebuie să facă parte neapărat medici psihiatri. Pot fi diverși alți profesioniști în domeniul sănătății, care au urmat în prealabil un curs, au fost instruiți în acest sens, să știe la ce anume se fie atenți. De exemplu, la o vizită la domiciliu poți vedea pastile rămase într-un flacon sau flacoane sigilate etc. Aceste echipe mobile trebuie să stea de vorbă cu pacientul, să-i verifice starea de sănătate, să urmărească anumite semnale că ceva nu este în regulă cu el și să le raporteze”, a precizat medicul.
În realitate, la noi în țară, lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. „Și pacientul psihiatric, și pacientul de cardiologie, și pacientul de diabet, se consideră că primesc rețeta, își cumpără tratamentul și și-l administrează singuri. Însă lucrurile nu stau mereu așa”. Odată externat, pacientul revine în familie însă, spune medicul Bogdan Rusu, nici familiile acestor oameni nu se preocupă prea mult. „Spitalele îi externează, însă ei ar trebui să revină la control. După 30 de zile să zicem..dar în această perioadă nu-i monitorizează nimeni”.
Ideea este întărită de psihologul Radu Leca. Acesta este de părere că avem nevoie de o lege prin care pacienții bolnavi psihic să fie luați în evidența asistenților sociali. „Asistentul social ar trebui să vadă săptămânal un anumit număr de pacienți. Să-i aibă în vedere, să-i monitorizeze. Apoi, toate aceste persoane ar trebui să fie introduse într-o bază de date, să știm despre existența lor, despre boala de care suferă și evoluția acesteia. Știm că există centre specializate pentru astfel de bolnavi, dar sunt foarte puține. Poate ar trebui să fie mai multe”, consideră psihologul.
