Noua lege a pensiilor, care a intrat integral în vigoare la 1 septembrie, prevede că stagiul de cotizare este format din stagiul de cotizare contributiv plus perioadele asimilate, plus perioadele necontributive.
Noua lege a pensiilor introduce ca vechime și perioadele necontributive
Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) a făcut o serie de precizări menite să lămurească mai bine viitorii pensionari cu privire la prevederile noii legi a pensiilor, în special cele legate de însemnătatea perioadelor care definesc stagiul de cotizare.
Definițiile
Astfel, stagiu de cotizare este definit drept perioada de timp constituită din stagiul de cotizare contributiv, precum şi perioadele asimilate şi perioadele necontributive recunoscute ca stagii de cotizare, conform legii.
Sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii sunt sistemele de pensii ale căror organizare şi funcţionare sunt reglementate de alte acte normative.
Stagiu de cotizare contributiv este perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Stagiu complet de cotizare contributiv este perioada de timp prevăzută de prezenta lege în care asiguraţii au realizat stagiu de cotizare contributiv pentru a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare în vederea obţinerii pensiei pentru limită de vârstă sau, după caz, a pensiei anticipate; …”
Ce sunt perioadele asimilate
Perioadele asimilate sunt perioadele pentru care nu s-au datorat sau nu s-au plătit contribuţii de asigurări sociale considerate prin lege echivalente stagiului de cotizare în sistemul public de pensii şi care se valorifică la stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale în condiţiile legii, dacă persoana a fost asigurată în sistemul public.
În sistemul public de pensii sunt considerate perioade asimilate acele perioade în care asiguratul:
a) a urmat cursurile de zi sau, după caz, cu frecvenţă ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective ori a unui ciclu de studii universitare, de formare iniţială, cu condiţia absolvirii acestora/acestuia cu diplomă, diplomă de licenţă, diplomă de master sau diploma de doctor, după caz;
b) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
c) a beneficiat în perioada 1 aprilie 2001 – 1 ianuarie 2006 de indemnizaţii de asigurări sociale, acordate potrivit legii”
d) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă şi boli profesionale;
e) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, respectiv 7 ani.”
Excepție, din punct de vedere al determinării stagiului de cotizare contributiv, face perioada asimilată în care o persoană a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, respectiv 7 ani se ia în considerare la calculul stagiului minim de cotizare contributiv și al stagiului complet de cotizare contributiv.
Ce sunt perioadele necontributive
Perioade necontributive sunt perioade recunoscute ca vechime în muncă sau, după caz, ca stagiu de cotizare în baza unor acte normative specifice care vizează anumite categorii de persoane, pentru care nu a existat obligația plății contribuțiilor de asigurări sociale, dacă persoana a fost asigurată în sistemul public.
Spre exemplu:
– perioadele recunoscute în baza prevederilor Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri;
– perioada suplimentară la vechimea în muncă acordată conform Decretului-lege nr.118/1990;
– perioada de vechimea în muncă a soţiei salariate care îşi urmează soţul trimis în misiune permanentă în străinătate conform Decretului-lege nr.51/1990;
– perioadele în care s-a beneficiat de ajutor de şomaj şi/sau de ajutor de integrare profesională, prevăzute de Legea nr. 1/1991, anterior datei de 01.04.2001;
– perioadele în care s-a beneficiat de plăţi compensatorii, anterior datei de 01.04.2001, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999;
– perioadele în care s-a beneficiat de venit de completare/ plăţi compensatorii, ulterior datei de 01.04.2001, dacă nu se suprapune cu perioada de șomaj sau contract de muncă;
– perioada suplimentară la vechimea în muncă acordată pentru perioadele realizate în grupele I și a II-a, respectiv în condiţii deosebite și condiţii speciale de muncă, potrivit art. 13 alin. (4) din Anexa la HG nr. 181/2024, etc.);
– perioada de exil;
– perioada suplimentară la vechimea în muncă acordată conform Decretului nr. 112/1965 privind drepturile angajaţilor trimişi să lucreze în ţări cu climă greu de suportat;
– alte perioade care au constituit vechime în muncă conform altor actele normative, pentru care nu s-a datorat contribuție de asigurări sociale (spre ex: șomajul tehnic acordat conform OUG nr. 28/2009, OUG nr. 4/2010).
