“Groparul”, un bloger clujean scrie cum, în a doua zi de Paști, un bărbat strângea gunoaie de pe marginea drumului în Borhanci. Singur. Pe ploaie. Vreo 10 saci. “Aşa, ca un psihopat” – ca să parafrazăm celebra imagine cu cei doi care stăteau de vorbă la o masă, fără iPhone, tabletă, ci ei de ei…
”Stau ce stau în fața casei, apoi îmi zic: Gropare, dacă tot ești aici și ai niște vreme de ucis, de ce nu mai mergi 3 kilometri? Că mai încolo e pădure, miroase a primăvară, mugurei, grătare și manele! Și mă duc, trec de centura de diamant, mă opresc pe marginea drumului către satul Gheorgheni (800 bitcoinși metrul pătrat de teren, firește!) și… mă relaxez gândindu-mă la contrasensul vieții – că la sensul vieții s-a gândit deja dl. Papahagi. Și, cum stăteam eu așa și mă uitam ca groparu-n pădure, se pornește o ploicică, eu mă înfig înapoi în mașină…
…și atunci l-am văzut.
În fața mea, la 200 m, era parcată o mașină – o fi în scopuri romantice, mi-am zis eu la primul gând, că să știți că-n Cluj cetățenii se mai iubesc prin mașini prin păduri, nu-s toți însurați indignați. Ei bine, nu: era un băștinaș înarmat cu un sac de gunoi și mănuși care înfrunta ploaia… culegând gunoaiele de pe marginea drumului.
Singur, doar el cu mașina lui.
Mă frec bine la ochi, dar privirea nu mă înșela”, a scris blogerul.
Ce să mai spui la aşa ceva decât: Respecte! Jos pălăria!
