O echipă de cercetători ai Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), din cadrul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA), au diseminat recent rezultatele unui studiu privind factorii determinanți ai înclinației studenților români către învățământul online și ai intenției acestora de a abandona studiile în ipoteza indisponibilizării acestui format al procesului didactic.
Cercetarea a fost derulată într-un moment delicat al „noii realități”, în perioada ulterioară principalelor valuri ale pandemiei de COVID-19, marcată în sistemul de învățământ superior românesc de tranziția către o „normalitate” în care activitățile față în față și cele online alternau, iar fiecare dintre ele păreau un lucru obișnuit atât pentru studenți, cât și pentru dascăli. Culegerea datelor necesare studiului s-a realizat cu sprijinul structurilor de conducere ale FSEGA (cea mai mare facultate cu profil economic din România), toți studenții facultății fiind invitați să își exprime opiniile prin intermediul unui chestionar. Rata de participare a fost de circa 18% din totalul studenților, rezultând un eșantion final validat care a cuprins 953 de studenți.
Rezultatele cercetării au relevat faptul că satisfacția studenților în raport cu componenta online a procesului didactic și, implicit, înclinația lor către acest format, este influențată pozitiv de patru elemente esențiale: (1) utilitatea percepută a sistemului online folosit, (2) ușurința sa în utilizare, (3) siguranța sanitară conferită de către acest format de predare-învățare, respectiv (4) compatibilitatea dintre sarcinile didactice și tehnologia utilizată pentru implementarea învățământului online. Mai departe, cu cât acești factori au valori mai ridicate, cu atât se accentuează intenția studenților de a abandona studiile în cazul indisponibilizării componentei online a actului educațional. În mod surprinzător, conveniența conferită de învățământul online (de exemplu, economia de timp și de resurse financiare dată de faptul că nu mai este necesară deplasarea și prezența fizică pentru a beneficia de actul educațional) nu s-a dovedit a fi un factor relevant în determinarea satisfacției sau a înclinației studenților către învățământul online.
Studiul a avut în vedere și investigarea unui set de factori cu potențial inhibator pentru satisfacția în raport cu studiul online și pentru înclinația studenților către acest format didactic. Rezultatele cercetării au indicat faptul că izolarea socială și profesională percepută ca o consecință a învățământului online reprezintă un factor care afectează negativ și puternic satisfacția și înclinația către acest format de predare-învățare. Mai departe, cu cât această izolare este mai puternic percepută, cu atât intențiile de abandon școlar în cazul indisponibilității formatului online se disipează. În mod surprinzător, cercetarea a evidențiat faptul că stresul generat de utilizarea tehnologiei („tehnostresul”), riscurile legate de confidențialitate implicate de utilizarea mediului digital sau riscul general ca imersiunea în mediul online să afecteze negativ starea de bine a individului nu reprezintă factori suficient de puternici pentru a inhiba în mod real satisfacția sau înclinația studenților către învățământul online.
Pe lângă factorii mai sus amintiți, rezultatele cercetării au relevat totodată faptul că un grad redus de sociabilitate al studenților, cuplat cu un set de norme sociale subiective favorabile (opinii favorabile despre învățământul online din partea prietenilor, familiei, colegilor etc.) conduc de asemenea la creșterea înclinației studenților către forma online a procesului didactic și, indirect, la accentuarea intenției acestora de a abandona studiile în absența componentei online a activității didactice.
Concluzionând, studiul cercetătorilor UBB indică factorii pe care structurile de conducere din universitățile românești (și nu numai) trebuie să îi gestioneze cu atenție pentru a stimula sau inhiba (în funcție de politica adoptată) înclinația studenților către varianta online a învățării-predării, având în vedere că aceasta conduce mai departe la modificări în privința intențiilor de abandon școlar în situația renunțării la componenta virtuală a actului educațional.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista „Technological Forecasting and Social Change”, aparținând editurii internaționale Elsevier. Articolul poate fi consultat accesând linkul (http://dx.doi.org/10.1016/j.techfore.2024.123566).