Colecția românească de la Muzeul Drents din Assen a fost asigurată pentru 30,2 milioane de euro, dar, în ciuda sumei uriașe, măsurile de securitate au fost sub standarde, a declarat avocatul specializat în artă Auke van Hoek pentru publicația regională olandeză Dagblad van het Noorden.

Van Hoek, un bun cunoscător al dreptului artei, care a lucrat, printre altele, la cazul privind comorile ucrainene din Crimeea, a analizat contractul de 11 pagini prin care Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul Drents din Assen au încheiat acordul privind, printre altele, securitatea colecției de piese de tezaur, scrie ziarul De Telegraaf, care preia sursa citată.

Pasaje „interpretabile” în contract

Avocatul olandez spune despre pasajele privind securitatea patrimoniului Muzeului Național de Istorie a României că sunt „deschise interpretării”.

De exemplu, contractul semnat anul trecut prevede că „personalul de securitate este disponibil pentru comunicare în caz de urgență”.

„Acest pasaj ar putea funcționa în ambele sensuri”

„Dar ce înseamnă asta?”, se întreabă Van Hoek. „Înseamnă că cineva trebuie să fie prezent în permanență? Sau înseamnă, de asemenea, un agent de securitate la distanță care poate fi apelat în caz de alarmă? Acest pasaj ar putea funcționa în ambele sensuri”.

Potrivit lui Van Hoe, pasajul potrivit căruia „un centru de control ar fi operațional 24 de ore din 24, 7 zile din 7” ar fi putut fi ceva mai precis.

De Telegraaf notează că Muzeul Național de Istorie a României ia în considerare intentarea unui proces dacă investigațiile arată că prevederile din contract nu au fost îndeplinite de Muzeul Drents.

Muzeul din Assen a precizat că nu dorește să comenteze în timp ce ancheta poliției este în curs.

Amintim că jaful de la Muzeul Drents din Assen, Olanda, a avut loc sâmbătă dimineață. Au fost furate Coiful de la Cotofeşti şi trei brăţări dacice care fac parte din expoziţia Dacia – bogată în aur şi argint.

Tezaurul dacic ar fi fost scos ilegal din țară, pentru a fi expus la muzeul Drents din Olanda: era nevoie de o hotărâre de Guvern, care nu a fost niciodată emisă.