Adi are 28 de ani şi este de profesie „lucrător universal” – aşa spune că figurează pe nomenclator meseria lui – la un supermarket din Cluj-Napoca. Povesteşte, amuzat parcă şi el de păţania pe care a trăit-o, că zilele trecute a încasat o bătaie serioasă, dintr-un motiv pentru care nici măcar copiii din zilele noastre nu mai au dispute violente, darmite oamenii maturi.
„Eu locuiesc în zona Abator şi am încins, cu câţiva vecini, chiar pe strada noastră, mai multe meciuri de laptenis (n.n. tenis cu piciorul) şi încleştarea a început la orele cinci după-masa. Incidentul de care vă spuneam s-a petrecut pe la zece, când deja era noapte afară, dar noi vedeam deja mingea la lumina becurilor din stradă… Ei, bine, la un moment dat, când jucam cu Andrei – un tânăr tot cam de vârsta mea, poate mai mare puţin – nu am stăpânit bine mingea şi am lovit-o defectuos, aceasta zburând peste gard, în grădina vecinului. Degeaba am tot sunat, după aceea, la soneria acestuia, că omul probabil dormea şi nu m-a auzit. Am şi strigat, minute în şir, dar iarăşi nimic! Atunci Andrei, nerăbdător, mi-a spus că, dacă nu-i aduc mingea în cinci minute, va fi vai şi amar de mine. Apoi m-a împins de două ori şi, fără să mai stea pe gânduri, când mă împingea a doua oară au şi venit doi pumni în nasul meu, umplându-mă instantaneu de sânge”, explică tânărul.
Următoarea zi, Adi s-a prezentat la Secţia II de Poliţie şi a depus plângere pe numele vecinului violent, iar cei de acolo i-au recomandat să se prezinte la I.M.L. şi să-şi scoată certificat medico-legal. Ceea ce Adi a şi făcut, însă cu oarecare întârziere, urmele loviturii dispărând între timp. Aşa că victima s-a trezit că după consult n-a obţinut pe certificat nicio zi de îngrijiri medicale, deoarece „nu prezintă leziuni traumatice vizibil macroscopice”. Acum, înainte de a părăsi sediul I.M.L., zâmbind amar, tânărul concluzionează:
”Eu totuşi merg mai departe şi nu-l iert pe vecinul – şi amicul meu, până atunci – pentru ce mi-a făcut, mai ales că mingea a fost recuperată, mai târziu, de altcineva. Plus că mingea, chiar dacă se pierdea, nu era de valoare, era o vechitură. Iată, aşadar, cum poţi ajunge să cunoaşti oamenii, de la un incident minor – care însă poate duce la altul, de o gravitate pe care nimeni n-o poate intui”…
Sorin Grecu
