Dl. Vasile este un clujean blajin, septuagenar, apicultor în timpul liber, domiciliat într-o casă cu etaj şi curte comună de pe Calea Floreşti – dar trăitor mai mult într-un sat din Sălaj. Totul, zice el, ca să nu aibă de-a face cu un vecin, recidivist notoriu, tată al unui copil cu handicap greu, care-şi bate vecinii fără să-i pese de urmări. Luni dimineaţă, cu buza spartă, ochelarii fărâme şi aparatul dentar scos din gură, totul din câţiva pumni, acesta mărturiseşte, la I.M.L.Cluj: „M-am ferit mult de vecinul meu însă, până la urmă, ieri mi-a venit şi mie rândul: am încasat-o de la el, fără pic de vină, dintr-un fleac!”  

Explică bărbatul – om aflat încă în putere, în ciuda vârstei înaintate:

„Duminică 20 decembrie, pe la ora 9.30, am deschis uşa – care se glisează în spate – a automobilului meu, marca „Peugeot Partner”. Fusesem în casă, iar când am ieşit, câinele lui s-a luat după mine, prietenos şi, în momentul când am deschis uşa, aceasta l-a lovit uşor. Câinele nici n-a scheunat, pentru că n-a fost o lovitură puternică, însă incidentul a fost suficient să-l determine pe vecin, care a văzut totul de la geam, să coboare repede la mine. M-a înjurat murdar şi m-a întrebat de ce i-am lovit câinele.

I-am spus, cu toată sinceritatea, că efectiv nu l-am văzut. Aveam mâinile ocupate, fiecare cu câte o damigeană de 5 litri de vin, aşa că nu m-am putut apăra: omul mi-a ars câţiva pumni în faţă, vreo cinci-şase, rupându-mi instantaneu ochelarii de pe nas, zburându-mi lucrarea dentară din gură şi spărgându-mi pe deasupra şi buza de sus.”

Dl. Vasile adaugă apoi că, după ce a scăpat de furia vecinului impulsiv, a sunat la numărul de urgenţă 112, astfel că un echipaj de poliţie a sosit, în scurt timp, la faţa locului.

Adaugă acesta, evident intrigat: „M-au întrebat dacă am nevoie de ambulanţă, însă eu le-am spus că mă descurc şi singur, aşa că poliţiştii m-au sfătuit să vin astăzi la I.M.L. şi să-mi scot certificat medico-legal. Ce mă deranjează însă, în acest caz: deşi nimeni de parte bărbătească n-a scăpat de bătaia lui – inclusiv un vecin, recent decedat, profesor universitar, a fost mult timp ţinta lui predilectă –  poliţia lucrează prea cu mănuşi cu acest tip.

Îi înţeleg şi pe aceştia: le e milă de el pentru că-şi creşte, cu dificultate, un copil cu un mare handicap, pe care-l poartă de ici-colo! Însă, aş adăuga eu, nu le pasă că lui nu-i e milă de noi şi ne bate cum are chef – parcă înadins să se răzbune, cumva, pe soarta lui cruntă… Vedeţi, tot din cauza lui am ajuns să locuiesc la ţară, în Sălaj, unde am şi nişte stupi – doar să nu-i mai suport mizeriile zilnice, care m-ar duce, în scurt timp, la balamuc!

Vă mai dau un exemplu despre cât de rău şi dur poate fi acest om: deşi deţin, de doi ani, toate aprobările pentru a mă conecta la reţeaua de apă, când am vrut să facem lucrarea, l-a atacat efectiv pe meşterul desemnat pentru acest lucru, astfel că bietul om a renunţat să mai facă lucrarea, de teamă. Mi-a spus că nu poate să-şi rişte viaţa pentru un nebun, iar poliţiştii locali – care după acel eveniment mi-au promis protecţie, pe toată perioada lucrărilor – au dat, la rândul lor, bir cu fugiţii. Iar aceste fapte – dar şi altele ale individului – au contribuit decisiv la plecarea mea din propria casă şi din Cluj, deşi sunt proprietarul apartamentului – spre deosebire de el, simplu chiriaş.”

Nu-şi încheie bine fraza şi bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii al I.M.L. Se întoarce, după circa zece minute, cu un certificat medical în care legiştii i-au recomandat câteva zile de îngrijiri. Apoi, oftând din greu, îşi ia rămas bun de la subsemnatul şi părăseşte, şchiopătând, instituţia medicală clujeană…