Grea zi, cea de duminică, pentru dl. Vasile, gospodar din Măguri, localitate situată în creierii Munţilor Apuseni! Omul intrase în birtul sătesc, la o bere, unde s-a trezit faţă-n faţă cu un „haiduc” al zonei, Găvrilă, care-l mai bătuse de două ori şi totodată îl băgase în spital chiar şi pe propriul văr! Însă, de data aceasta, Găvrilă a preferat o variantă mai eficientă, ca-n western-uri: cea cu sticla plină cu bere, pe care i-a plasat-o bietului Vasile direct în frunte!

Tăcut şi cu o expresie de mare tristeţe întipărită pe figură, bărbatul de 58 de ani aşteaptă, joi, 3 iunie, să fie primit în cabinetul de consultaţii al I.M.L. Cluj.

Mărturiseşte, „din prima”, atunci când este întrebat, că a fost victima unei agresiuni, venite din partea unui inconştient din zonă, care obişnuieşte, la beţie, să-şi bată consătenii. Explică bărbatul, la fel de posomorât, cu vorba sa domoală, de om de la munte:

„Duminică seară, după ce mi-am terminat treburile din gospodărie, am zis să beau şi eu o bere la magazinul din sat, aşa că am luat loc la o masă, împreună cu doi prieteni. Brusc, s-a lipit de masa noastră şi Găvrilă, însoţit de un ţigan tânăr, care-i lucrează ceva pe acasă. Iar tânărul, aflat lângă mine, a început să mă bâzâie. Eu i-am zis să ne lase în pace, că avem de povestit despre treburile noastre, de oameni bătrâni. La care, Găvrilă, deşi nu i-am vorbit lui, s-a simţit jignit şi s-a ridicat de la masă. Apoi a ocolit-o şi a luat o sticlă plină de bere, nedesfăcută – cu care mi-a ars una, în cap! Am căzut, nemaiştiind de mine. Iar când mi-am revenit puţin, am sunat la 112. Ambulanţa şi poliţia şi-au făcut rapid apariţia, astfel că am ajuns la U.P.U. Cluj-Napoca, unde am primit îngrijiri medicale competente, m-au băgat la computerul tomograf şi medicii mi-au cusut, cu vreo zece copci, rana. Tot atunci, am dat şi o declaraţie la poliţie.”

Curând, bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii. Zăboveşte acolo, preţ de circa cincisprezece minute, după care se întoarce cu un certificat în care legiştii i-au recomandat peste o săptămână de îngrijiri medicale… Iar, la plecare, omul ţine să adauge:

„Omul ăsta e o catastrofă… L-am iertat în 2000 şi în 2001 – când m-a mai bătut, tot fără să aibă motiv – asta pentru că atunci mi s-a făcut milă de el. Însă, văd că nu-l slăbeşte deloc năravul şi continuă să bată oamenii din sat,la întâmplare, fără să-i pese! Chiar şi pe vecinul lui, care-i e văr, l-a băgat până acum de vreo trei ori în spital! Dar şi pe el l-a convins, ca şi pe mine, să nu-i facă plângere, fiindcă are un „papagal” atât de bun încât pică mereu în picioare. Totuşi, de data asta şi-a găsit naşul cu mine, fiindcă nu-l mai iert, cu niciun preţ!”