Unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani, Emil Brumaru, a încetat din viaţă. El împlinise vârsta de 80 de ani chiar în ziua de Crăciun. Poetul a suferit un atac cardio vascular şi se afla internat în spital.

Emil Brumarul s-a născut în 25 decembrie 1938 în Bahmutea, Basarabia. A fost fiul lui Grigore Brumaru, funcţionar la CFR, şi al Elisabetei, învăţătoare. A absolvit în 1955 Liceul Naţional, iar în 1963 Facultatea de Medicină Iaşi. Devine medic la Dolhasca, iar în anul 1973 renunţă la meseria de medic şi se dedică exclusiv scrisului.

A debutat cu poezii în revista Luceafărul (1967), apoi editorial în 1970, cu două volume de poezie, Versuri (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) şi Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa, Anglia, Suedia, S.U.A. A obţinut numeroase premii, printre care Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia (2001), Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia acordat de revista Observator Cultural (2011), Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul „Amintiri din rai’ (2017).

În noaptea asta, cu puțin înainte de miezul nopții, poetul Emil Brumaru s-a retras în rezervația de îngeri. E greu să scriu, am amintiri cu el de peste 45 de ani. Pe la jumătatea anilor 70, cînd se năștea și în mine un fel poet, dintre poeții ieșeni ai vremii, îmi plăceau cel mai mult cei cinci din generația numită 70 – Petru Aruștei, Dan Laurențiu, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru. I-am scris în ordinea în care ne-au părăsit, m-au părăsit. M-am bucurat de apropierea lor, am scris despre ei, i-am iubit mult, îi iubesc și acum. Emil împlinise de curînd 80 de ani și era într-o formă de invidiat, cel puțin așa mi se părea mie. Joi seara, a făcut un ACV, a fost internat la spital și supus terapiei intensive, în după- amiaza de azi, își revenise, a spus poezii asistentelor, a mîncat, a glumit.

După cîteva ore, a venit vestea că a avut două stopuri cardiace și a intrat în comă. Am sperat totuși într-un miracol. Nu s-a petrecut. La 23, 35 a plecat.

A plecat, nu a murit, îngerii nu mor niciodată, se retrag numai în Rezervația de Îngeri, așa cum acum nu foarte multă vreme, prietenul nostru comun Luca Pițu s-a retras în păpușoi., a scris, pe blogul său, profesorul universitar Liviu Antonesei, citat de Radio Cluj.