Ardelean Rusu este un gen de justiţiar de Apuseni, aşa cum sunt atâţia în această zonă! Bărbatul, nemulţumit că vecinul său şi-a săpat în curte un heleşteu de peşte – prea aproape de gospădăria sa, umplând zona de libelule, ţânţari, şerpi şi broaşte – l-a certat pe acesta, într-o seară, după ce a tras ceva la măsea! Vecinul s-a baricadat în casă şi a chemat poliţia, care, însă, n-a ajuns la faţa locului decât a doua doua zi, când a luat măsuri ferme: l-a încătuşat pe Ardelean, i-a ars o mamă de bătaie, rupându-i o coastă şi l-a şi amendat cu 2.500 de lei pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice! 

Personajul, ins pitoresc – cu purtări împrumutate parcă din folclorul legat de Avram Iancu, Horea şi alţi eroi legendari – aşteaptă, având aerul unui crucificat şi faţa ciupită de lovituri, să fie poftit în cabinetul de consultaţii al I.M.L.Cluj. Ne cunoaştem de ani de zile, din deplasările mele jurnalistice prin Munţii Apuseni, omul de la Râşca fiind un adevărat spirit viu al locului, incorigibil justiţiar – nelipsit de la tot ce e se întâmplă în zonă! Aşa că reîntâlnirea noastră a fost considerată de către acesta de-a dreptul providenţială, Ardelean arzând de nerăbdare să-şi verse năduful pe autorităţi şi să-mi relateze întreaga tărăşenie! Însă – pentru că aştepta de ceva vreme la I.M.L. – intră prima dată în cabinet, pentru a fi consultat de către legişti. Iese după câteva minute, cu un certificat în mână, se aşează lângă mine şi-şi începe stupefianta relatare: „Io sunt, după cum ştiţi, stabilit în comuna Râşca.

Duminică, ajuns acasă dintr-o deplasare, am văzut că vecinul meu tocmai şi-a săpat, la el, cu excavatorul, un heleşteu de peşte, iar acolo trona deja o baltă urâtă, cu libelule, ţânţari, broaşte şi şerpi… Totul, la vreo douăzeci de metri de casa mea! Am văzut că-i acasă, aşa că deşi era cam ora 21.30, am ieşit i-am strigat: „Vecine, ia-ţi libelulele şi broaştele şi şerpii şi du-ţi-le la tine, cată de ele – nu mi le exporta mie!” N-a ieşit afară, a stat ascuns în casă, ca un popândău şi, se pare că a sunat la poliţie.

Aşa că a doua zi, luni (n.n. – 24 august), pe la ora zece dimineaţa, apare la mine acasă un echipaj de poliţie din Râşca: şeful şi ajutorul. Zice şeful: „De ce-ai strigat azi noapte şi-ai deranjat lumea?” „Ce să strig? În primul rând era seară, nu noapte şi – în afară de vecinul ăsta – cei mai apropiaţi vecini sunt la 100-200 de metri de mine, aşa că n-am avut cum să-i deranjez”. Mi-au făcut proces verbal, pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice şi m-au pus să semnez. Totul, pentru nişte vorbe în vânt, neadevăruri spuse de vecinul meu!” Bărbatul mă priveşte în ochi, pentru a studia efectul vorbelor sale asupra mea, după care continuă: „Am refuzat să semnez, la care poliţiştii au insistat. Însă, văzând că nu le fac hatârul, m-au imobilizat, mi-au dus mâinile la spate şi mi-au pus cătuşele. Apoi m-au aruncat la pământ, lovindu-mă şi la faţă, după cum vedeţi, după care au urcat cu picioarele pe mine şi mi-au pus talpa pe gât şi ceafă! Tot strigau la mine: „Semnezi”? Până la urmă, nemaisuportând tortura lor, am semnat…”

Bărbatul povesteşte apoi că, imediat după ce poliţiştii au plecat, s-a întins pe pat pentru câteva minute, dar pentru că i s-a făcut rău şi-i curgea şi sângele din gură a sunat la numărul de urgenţă 112. La faţa locului a sosit, la scurt timp, o ambulanţă SMURD de la Huedin, care l-a transportat la spital. Acolo, acordându-i primul ajutor şi supunându-l unor controale riguroase, medicii au descoperit că, în vâltoarea evenimentelor, poliţiştii i-au rupt omului o coastă şi i-au produs şi alte traumatisme.

Ochii mei alunecă, involuntar, pe certificatul medico-legal, şi întreb victima câte zile de îngrijiri i s-au recomandat. Aceasta – pe care o suspectez şi de faptul că nu ştie să citească – mi-a întins certificatul ca să aflu singur, şi-am aflat că e vorba de două săptămâni… Îmi întinde apoi şi procesul verbal întocmit de poliţişti, pe care-l citesc, cu ochii măriţi de uimire. Acesta consemnează, printre altele, următoarele: „… a deranjat liniştea publică cu un moto-fierăstrău. De asemenea a adresat expresii jigntoare şi injurii la adresa vecinilor, ameninţa cu acte de violenţă asupra lor şi a bunurilor acestora, spunând. „vă f…e Dumnezău, că vă dau foc la toţi”!”

Îl întreb dacă a făcut toate aceste lucruri consemnate în proces, de care – mai ales după afirmaţia cu moto-fierăstrăul – după uimirea întipărită pe faţa lui, realizez deja cu certitudine că omul nu ştie citi şi habar n-are ce a semnat. Iar când îi spun că amenda încasată de el e pe măsură – 2.500 lei – acesta pare de-a dreptul şocat. Reacţionează bietul om: „Cum naiba să fiu acuzat de aşa ceva – când nu era nimeni pe acolo să mă audă – şi chiar şi cel căruia protestul îi era adresat se afla închis în casă? Să fiu amendat în aşa hal numai pentru că am „predicat” singur, în pustie? Cred că se face cu mine un mare abuz. Nu e posibil aşa ceva, doar pentru că i-am zis lui ăla să-mi ia libelulele, broaştele şi şerpii de pe cap! Oricum, acuma mă duc să-mi găsesc un avocat şi-i dau în judecată pe poliţişti!” Apoi, agitându-se asemeni unui leu în cuşcă, îşi ia rămas bun de la subsemnatul şi părăseşte, în viteză, instituţia medicală clujeană, pufăind pe nas ca o locomotivă…