O echipă de cercetători din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, Departamentul de Psihopedagogie Specială și Școala Doctorală „Educație, Reflecție, Dezvoltare” a publicat un studiu recent în Journal of Clinical Medicine.
Cercetătorii au examinat aspecte ale sănătății și educației sexuale în România. Obiectivul studiului a fost de a explora modalitățile în care anumiți factori asociați auto-percepției calității relației de cuplu a adulților părinți din România, cu precădere anxietatea de comunicare sexuală cu partenerul de cuplu și perfecționismul sexual al acestora, relaționează cu percepția de către aceștia a factorilor ce descriu anumite dimensiuni de parenting.
Acești factori asociați dimensiunilor de parenting sunt: nivelul de auto-eficacitate percepută a părinților și nivelul de așteptări parentale referitoare la rezultatele comportamentelor de comunicare cu copiii pe teme de sexualitate, nivelul de comportamente de comunicare și de educație sexuală în care părinții se implică și credințele lor despre educația sexuală a copiilor și tinerilor.
Studiul și-a propus să stabilească dacă există posibilitatea ca, pe lângă unele dimensiuni asociate relației părinte-copil, calitatea relației de cuplu (parental) să constituie un factor care influențează sau interacționează cu relația de comunicare părinte-copil pe teme de sexualitate și educație sexuală.
Rezultatele studiului au indicat faptul că nivelul de anxietate de comunicare pe teme sexuale cu partenerul de cuplu pe care l-au raportat părinții participanți a fost un bun predictor atât pentru nivelul lor de încredere în capacitatea de a discuta cu copiii pe teme legate de sexualitate, cât și pentru nivelul lor de așteptări cu privire la rezultatele acestei comunicări, dar și pentru nivelul de comportamente de comunicare și educație sexuală propriu-zise în care participanții se implicaseră într-o perioadă dată. Perfecționismul sexual al părinților participanți la studiu nu s-a dovedit un predictor global la fel de bun pentru acești factori, dar anumite dimensiuni ale sale s-au dovedit semnificative în acest sens.
Modelul de predicție multiplă a nivelului comportamentelor de comunicare dintre părinți și copii pe teme sexuale evidențiat în această cercetare inițiază o direcție nouă de investigare a relațiilor complexe dintre caracteristici individuale și relaționale care au relevanță pentru comunicarea și educația sexuală oferită de către părinți.
Rezultatele studiului pot avea implicații atât la nivel teoretic, cât și la nivel practic. La nivel teoretic, acestea constituie o parte a unui tablou mai larg de date empirice necesare pentru dezvoltarea și validarea unui model explicativ pentru relațiile complexe dintre acești factori. La nivel practic, acestea pot informa intervențiile de consiliere și programele parentale și educaționale care au scopul de a preveni comportamentele sexuale de risc ale tinerilor precum și de a facilita dobândirea de competențe care să ajute tinerii să atingă un nivel dezirabil de sănătate sexuală și de stare generală de bine.