Dl. Andrei este un sătean în vârstă de 54 de ani, din comuna clujeană Chinteni, posesor al unei livezi de pomi fructiferi, însă cu probleme din această cauză: pomii lui stau pe traseul caprelor şi oilor unui mare proprietar de animale şi terenuri din zonă, astfel că este nevoit să-şi replanteze mereu alţi şi alţi pomi, distruşi permanent de animalele acestuia. Iar remarca sa, caustică, făcută pe o reţea de socializare, în momentul când un alt localnic se plângea de fărădelegile aceluiaşi consătean, l-a costat o bătaie pe cinste, încasată de la acesta.
Bărbatul aşteaptă – bătut şi abătut – pe bancheta instalată în sala de aşteptare a I.M.L.Cluj. Mărturiseşte, deschis, atunci când este chestionat, că în urmă cu doar două ore a trăit o tărăşenie care nu-şi închpuia măcar că i s-ar putea întâmpa din partea unui consătean! Povesteşte, nu înainte de a trage puternic aer în piept, ca şi cum şi-ar face curaj în acest fel:
„Azi, dis de dimineaţă, am fost plecat la pădure după ciuperci. La întoarcere, a oprit în faţa mea maşina domnului Lucian, mare proprietar de terenuri şi animale din zonă, care are vreo şase sute de oi, plus capre. În maşină era chiar el, însoţit de „slugă”. Dar pentru început, ca să vă faceţi o imagine, aflaţi că tot hotarul satului e al lui: pe o parte are oile cu lapte, iar pe cealaltă cele sterpe, mieii şi caprele, unde-i şi terenul meu. Iar eu sunt nevoit, mai ales din cauza caprelor lui, să replantez mereu pomi fructiferi. În două rânduri am schimbat deja pomi, vreo douăzeci la număr: pruni, nuci şi cireşi”.
Bărbatul mărturiseşte că, văzându-l, dl. Lucian a coborât din maşină şi a început să-l certe pentru o remarcă, făcută recent pe o reţea de socializare, în momentul când un alt consătean se plângea în mod public de faptele latifundiarului. ”I-am spus atunci, când l-am văzut atât de indignat tocmai pe el, care-i vinovat de atâtea distrugeri:
„Mă, Lucian, de trei ani îţi tot spun să nu-ţi mai paşti oile pe terenul meu ”! La care acesta a tresărit puternic şi a sărit la mine. Fulgerător, m-a prins de piept şi mi-a ars un pumn în gură, rupându-mi buza şi ştirbindu-mi un dinte. Eu am încercat să mă apăr, cu bâta pe care o aveam la mine, dar mi-a smuls-o din mână şi apoi m-a aruncat în şanţ, cu toată puterea pe care o are i-o oferă cele peste 100 de kilograme ale sale. Şi, după aceea, a început să mă „atingă” serios, cu bâta, peste piciorul stâng şi peste splină. Apoi a urcat în maşină şi şi-a continuat drumul.” Imediat după incident, dl. Andrei a sunat la numărul de urgenţă 112, dar nu a reuşit să-l convingă, să vină la locul faptei, pe poliţistul căruia i s-a dat legătura. În schimb, acesta l-a sfătuit să se prezinte mai întâi la I.M.L.Cluj şi abia după aceea să meargă la post pentru a depune plângere pe numele agresorului. Curând, bărbatul este invitat în cabinetul de consultaţii. Se întoarce după câteva minute, ţinând în mână un certificat în care medicii i-au recomandat câteva zile de îngrijiri.
Apoi, înainte de plecare, bărbatul concluzionează: „Cum ies de-aici fac plângere. Nu-l las, fiindcă schimb în fiecare an pomii din livadă, de la caprele lui, care le mănâncă mugurii şi frunzele. Dacă până acum nu i-a păsat de nimeni, de-acum vă asigur că o să-i pese!” Şi, cu o expresie de hotărâre întipărită pe chip, bărbatul părăseşte instituţia medicală clujeană…
Sorin Grecu
