Parțiala liberalizare de la finalul pandemiei duce la situații ieșite din comun: lăsați fără frână, oamenii uită să-și stăpânească pofta de băutură și “servesc” în exces, provocând evenimente de o rară agresivitate. Astfel, în Cluj-Napoca, la beție, gazda unui bărbat de 58 de ani i-a distrus acestuia pometele cu o farfurie de porțelan, punându-i serios viața în primejdie, iar în comuna Gilău un tânăr, aflat la cules ciuperci, împreună cu un vecin de 62 de ani, l-a confundat pe acesta cu o minge de fotbal, după câteva sute de pălincă – și l-a ținut doar în șuturi.
Cu pometele fracturat de către gazdă, cu o farfurie de porțelan!
La cei 58 de ani ai săi, bărbatul din fața mea are fața tăbăcită de munca în aer liber, la o firmă de salubritate, dar și de la alte „intemperii”. Numele lui e Indrei și e originar dintr-o comună de lângă Cluj-Napoca. Dă semne vădite de nerăbdare, părând a face parte din categoria indivizilor hiperactivi, care nu se pot concentra prea mult asupra unui subiect. Fiind analfabet, așteaptă de câteva minute ca cineva să-i completeze formularul necesar pentru a fi consultat de medicii de la I.M.L. Cluj.
Dar, până la urmă o polițistă miloasă, aflată în sala de așteptare cu o minoră – victimă a unui act sexual cu un major, i-l completează. Apoi bărbatul așteaptă, nerăbdator, să intre în cabinet… Între timp intru în vorbă cu acesta iar omul, după ce inițial îmi spune că a avut “un accident”, îmi mărturisește că în urmă cu câteva zile a fost victima unei agresiuni foarte grave, care era să-l termine. Îl rog să detalieze iar acesta, după o secundă de gândire își începe povestirea:
„Ca să nu mai fac naveta la firmă, am zis să-mi iau gazdă în Cluj. Și mi-am găsit în cartierul Dâmbu – Rotund, la un tip, Aurel, care taie frunzele la câini prin piața mare a Clujului. Asta a fost acum trei luni. Dar, necazul meu a venit zilele trecute când, într-o seară, acesta a apărut acasă băut, cine știe de unde – și pus pe scandal. Și, după un schimb de vorbe, m-am trezit că-mi arde peste față cu o farfurie grea de porțelan. A spart-o de pometele meu, pur și simplu. Am sunat, chiar atunci, la poliție și salvare – dar nu i-am mai așteptat și am pornit, pe jos, spre U.P.U. Asta pentru că nu mai aveam timp pentru ei și trebuia să ajung la lucru în seara respectivă. Dar n-am mai ajuns la lucru, m-au reținut la spital pentru patru zile. M-au și operat, după ce mi-au acordat primul ajutor, la Clinica Maxilofacială de lângă parc.”
În continuare, bărbatul este întrebat, de către asistenta de la cabinetul de consultații, ce vânt îl aduce la I.M.L., la care omul îi spune că un accident. Și-i prezintă o singură hârtie, de la poliție, în care era vorba de drepturile victimei, act fără legătură cu problema sa de ordin fizic. Mai deține niște hârtii, în punga transparentă, dar refuză să le arate. Așa că asistenta, având și alți pacienți, îl trimite la secretariatul instituției ca să-și lămurească situația. Ajuns acolo, omul mai scoate – cu multă greutate – și alte acte, cele eliberate cu prilejul ieșirii din spital. Discuția cu angajata I.M.L. se desfășoară în aer liber, așa că aud frânturi din dialogul, halucinant, pe care-l duce bărbatul. Iar secretara instituției, văzându-i totuși actele, se îngrozește pur și simplu.
Apoi îl trimite pe Indrei înapoi la poliție, pentru a-i fi eliberată de acolo o ordonanță, dată fiind gravitatea loviturii încasate de acesta. La care, cu aceeași hotărâre, Indrei pornește, tot pe jos, apostolicește, spre poliție. Dar nu înainte de a se opri în dreptul meu. Îmi spune: „Oricum, pe Aurel ăsta nu-l iert, i-am făcut deja plângere la poliție. Plus că nici nu și-a cerut scuze și nici nu mi-a plătit pentru necazul făcut. De aceea am să-l pun la plată, așa cum trebuie, ca să simtă și el”.
După ciuperci, cu un consătean mai tânăr. La băutură, acesta l-a făcut “ciuperci”
După plecarea lui Indrei, îmi abat atenția spre un bărbat înalt și logilin, cu o față julită cum rar am văzut. Omul, amabil și vorbăreț, spune că se numește Balint și e din comuna Gilău. De altfel, stă la taclale cu paznicul instituției, cu care a fost coleg de școală primară. Se vede de la distanță că omul – în vârstă de 62 de ani – e un ins ceva mai evoluat decât interlocutorul meu anterior și afirmă că muncit la viața lui la mai multe întreprinderi de prin Cluj, ca dulgher sau sculer-matrițer.
Povestește acesta, parcă amuzat și el de pățania trăită: „Stabilisem cu consăteanul meu, Mihai, mai tânăr cu vreo treizeci de ani decât mine, ca să mergem într-o zi pe hotarul comunei și să culegem ciuperci. Dar tot nu ni s-a potrivit programul. Însă luni, 8 iunie – a doua zi de Rusalii – numai văd că-mi trezește casa, cu un telefon, înainte de ora șase dimineața. Și apoi apare la mine, să mergem împreună după ciuperci, astfel că nici n-am apucat să îmbuc ceva. Am mers cu bicicletele vreo doi-trei kilometri, după care le-am lăsat la un saivan și ne-am continuat drumul pe jos. Dar nici ciuperci n-am găsit, numai uscături, așa că nici nu le-am cules, le-am lăsat acolo. Am tot băut însă dintr-o sticlă de un kil, cu pălincă, adusă de el – și la un moment dat, când ni s-a făcut foame, am împărțit sendviciul cu parizer pe care mi l-a pus muierea.” Arată apoi că, rămași după excursie cu un deț-două din pălinca băută – sticla cu restul de pălincă se află, ca prin minune și acum la el – au coborât la saivan și, pe biciclete, au pornit spre sat.
Dar, de acolo, filmul lui Balint s-a rupt: „Îmi amintesc doar că, fiind beat, am căzut de pe bicicletă și m-am julit rău la față. Dar îmi mai amintesc ceva. Am avut un schimb de vorbe cu Mihai și el s-a repezit asupra mea – așa căzut la pământ – și a jucat fotbal cu mine, lovindu-mă peste tot cu bocancii. Atât de tare, că am și o fractură costală, pe care mi-au constatat-o ieri medicii de la Cluj, că am stat la U.P.U. până după zece seara… Apoi m-a lăsat în mijlocul drumului, așa leșinat, în soare, până m-a văzut un consătean și a alarmat-o pe femeia mea. Ea mi-a și luat bicicleta și înainte l-a rugat pe un vecin cu mașină să mă aducă până acasă… Aici e problema, pentru care îi voi face plângere penală: dacă a văzut că eram băut – și i-oi fi zis ceva, precis – de ce a jucat fotbal cu trupul meu, că doar nu-s minge? A și fost la mine a doua zi și mi-a spus că loviturile de pe corpul meu sunt de la căderea de pe bicicletă. Dar atunci de ce mi-l amintesc numai peste mine, lovindu-mă cu poftă?”
Bărbatul este poftit în cabinetul de consultații, iar după câteva minute iese cu un certificat medico-legal în care i-au fost recomandate între 16 și 18 zile de îngrijiri. Și, înainte de a părăsi instituția, clamează: “De aici, merg direct la poliție cu certificatul. Nu-l iert, chiar dacă taică-său are mulți bani de la oile lui. Merg până la capăt pentru că nu accept să joace cineva fotbal cu trupul meu…”
Sorin Grecu
