La sfârșitul anului 2006, redacțiile din toată țara aflau, stupefiate, despre arestarea mai multor ziariști de la un cotidian din Cluj. Acuzațiile procurorilor erau de șantaj și asociere în grup organizat. Un reportaj făcut acum de TVR Cluj mi-a amintit de această „bombă”.
Au trecut 15 ani de la acea zi în care redacția ziarului la care lucram atunci a explodat de-a dreptul când am primit știrea aresătării a doi patroni de presă și a mai multor ziariști de la Gazeta de Cluj. Din 1990 și până atunci mai existaseră cazuri de jurnaliști arestați, dar niciodată un grup de 9 persoane din media. Acuzațiile făcute de procurori erau și ele de o maximă gravitate: Șantaj pentru bani din contracte de publicitate.
Era 30 octombrie 2006. În următoarele zile, toți jurnaliștii de investigații am încercat să aflăm ce s-a întâmplat la Cluj. Procurorii DIICOT ne-au servit informații și transcrierile unor înregistrări între patronul-jurnalist Liviu Man și ziariști din echipa sa. Nimic elocvent în aceste dialoguri dacă nu ți se canaliza gândirea către o operațiune de șantaj. La vremea aceea încă nu aveam conturată imagina fabricării unui dosar penal de către procurori și nici amestecul atât de brutal al serviciilor, la comandă politică, încât să priveze de libertate niște ziariști, iar pe alții să-i lase fără locuri de muncă.
Exista încă Clubul Român de Presă în anii 2006-2007.
Cristian Tudor Popescu, președintele CRP, părăsise de puțin timp redacția Adevărul și încerca să pună pe picioare ziarul Gândul. El a ieșit public la televizor și a încercat să calmeze inflamarea presei ssusținând că ziariștii de la Cluj au fost arestați pentru că șantajau oamenii de afaceri și că nicidecum nu e vorba de îngrădirea libertății de exprimare prin aceste acțiuni de forță ale autorităților statului.
Cealaltă voce puternică în comentarii cu privire la ce s-a petrecut la Cluj a fost a jurnalistului Sorin Roșca Stănescu, el însuși lapidat în breaslă când a recunoscut că a colaborat cu Brigada Anti-Tero a Securității. Acesta a sărit în apărarea ziariștilor și a explicat că este o lucrătură a serviciilor.
Apoi, jurnaliștii de investigații au început să sape, să afle ce s-a petrecut în redacția Gazeta de la Cluj. Procesul a început în 19 ianuarie 2007, la Tribunalul Cluj. În martie, a fost strămutat la Brăila, pentru a se scăpa de influența autorităților locale. După câteva termene, procesul s-a mutat la Galați. A durat 11 ani, iar la final, în decembrie 2017, instanța Curții de Apel Galați i-a achitat și pe patronii de presă și pe angajații lor.
„Fapta nu există sau nu cade sub incidența legi penale”, au decis judecătorii. Nici vorbă de șantaj sau alt fel de acte de corupție.
Pentru lipsirea de libertate și terfelirea unor oameni nimeni nu a plătit. Nici pentru mulți ziariști, angajați la mai multe publicații patronate de Liviu Man și asociatul său, care în 2006 au rămas fără locuri de muncă.
Înainte de a vă prezenta niște fragmente din motivarea sentinței judecătorilor, relatez pe scurt din istoria procesului.
Procurorii spuneau că oameni de afaceri și politicieni i-au reclamat pe ziariști
În Dosarul Gazeta, procurorii DIICOT au acuzat 9 inculpați și 6 firme responsabile civilmente. Au fost audiați 51 de oameni de afaceri și circa 200 de martori. Procurorii au arătat în rechizitoriu că părțile vătămate reclamau presiunile care s-ar fi făcut asupra lor de către inculpații care i-ar fi șantajat cu publicarea unor articole de presă defăimătoare în cazul în care „părțile vătămate” nu ar fi cumpărat publicitate, sau ar fi oferit sponsorizări. Politicienii și oamenii de afaceri care s-au constituit părți vătămate în acest dosar s-au plâns că ar fi suferit repercusiuni sub forma unor articole de presă negative la adresa lor sau a familiei lor.
”Din probele administrate rezultă că inculpaţii, învinuiţii şi ceilalţi membri ai grupului infracţional s-au folosit de calitatea lor de ziarişti pentru a şantaja atât persoane publice, cât şi private, utilizând informaţii de presă în mod tendenţios, cu rea-credinţă, activitatea lor neavând drept scop o corectă informare a opiniei publice”, au precizat procurorii DIICOT în rechizitoriu.
În apărarea lor, patronul Liviu Man și restul jurnaliștilor au susținut mereu că în întreaga acțiune, pusă la cale de șefi din poliție, din servicii și din politică, nu a fost vorba despre șantaj în cazul Gazeta. Ei cred și susțin că a fost o încercare de a pune pumnul în gura presei, despre o încercare de a crea un precedent care să le creeze ulterior jurnaliștilor temeri atunci când pornesc o investigație ai căror subieecți sunt politicieni sau funcționari ai statului.
Adevărul este că, privind în urmă, în istoria acestor ultimi 15 ani, Dosarul Gazeta a reprezentat începutul a ceea ce avea să se transforme în anchetele DNA cu arestările spectaculoase, pe bază de protocol cu SRI. Plus includerea presei în strategia de apărare a țării ca fiind vulnerabilitate națională și divizarea ei, pentru un control perfect.
Judecătorii au decis achitarea pentru că nu existau fapte de corupție
În 2018, Curtea de Apel Galați a publicat motivarea prin care, în decembrie 2017, i-a achitat pe jurnaliștii din Cluj de acte de corupție. Mențiunile magistraților arată clar că a fost vorba de un dosar făcut la ordin. Într-un reportaj realizat de jurnalistul Sebesi Karen și difuzat de TVR Cluj, de curând, Liviu Man și spune la ordinul cui li s-a făcut dosarul ce le-a dat peste cap viețile: George Maior, originar și el din Cluj.
Motivarea instanței de la Galați care au dispus achitarea tuturor inculpaților are 250 de pagini. Foarte important de subliniat este faptul că dosarula pornit la autosesizarea procurorilor DIICOT Cluj, iar „persoanele vătămate” din dosar au depus plângerile abia după ce au fost citate de organele de urmărire penală şi nu înainte de anchetă.
Infracțiunea de șantaj nu există
Curtea de Apel Galați a constatat că ”procurorul şi-a întemeiat acuzația de şantaj doar pe simple presupuneri, fără a strânge şi fără a administra şi alte probe, atât în favoarea cât şi în defavoarea inculpaților, fără a efectua minime demersuri pentru a stabili veridicitatea afirmațiilor martorilor”.
Oamenii de afaceri au spus că nu au fost șantajați de ziariști
„Niciuna dintre persoanele audiate nu a confirmat versiunea ”şantajului”, niciun martor nu a perceput direct starea de temere presupus a fi fost indusă persoanei vătămate. Dimpotrivă, din declarația dată în cursul urmării penale de persoana vătămată rezultă că aceasta a avut inițiativa contactării inculpatului Man Liviu Aurel căruia i-a propus încheierea unui contract de publicitate, al cărui preț l-au negociat, în condiții fireşti, în cursul aceleiaşi întâlniri, persoana vătămată arătând că a consimțit să încheie acest contract, pe de o parte pentru că dorea să-şi facă publicitate, iar pe de altă parte s-a gândit că, în această modalitate, încetează atacurile împotriva sa. În această declarație, persoana vătămată nu menționează niciun moment că ar fi fost constrânsă, amenințată ori presată de vreunul dintre inculpați să încheie un contract de publicitate cu ziarele patronate de inculpatul Man”, arată Curtea.
„Probatoriile administrate nu au demonstrat că inculpații ar fi exercitat presiuni asupra persoanelor vătămate în vederea obținerii de beneficii materiale ori de altă natură”.
„Convorbirile telefonice redate în procesele verbale ataşate în dosarul de urmărire penală sunt lipsite de relevanță, constau în discuții generice şi nu demonstrează existența unui grup infracțional”.
Povestea arestării, spusă acum de Liviu Man
În reportajul difuzat de TVR Cluj, Liviu Man povesteșe cum s-a trezit în dimineața de 30 octombrie 2006, la ora 7.00, cu mascații, jandarmii și procurorii DIICOT peste el în casă. „Au preferat să sară gardul și au intrat peste noi cu pistoale mitralieră”, a relatat Man. De față și speriat era și fiul său de 7 ani. Au făcut percheziție peste tot, dar nu au găsit nimic. L-au încătușat în fața copilului și l-au dus la sediu DIICOT.
Seara, spune Liviu Man, a început show-ul pe care aveam să-l vedem des și mai târziu. Au fost scoși toții cei reținuți din sediu, iar afară îi așteptau toate televiziunile să-i filmeze cu cătușele la mâini. Cinci jurnaliști și patru administratori ai firmelor de presă care editau Gazeta de Cluj și Bună ziua, Ardeal! au stat în arest de la o lună la șase luni.
În discuția sa cu reporterul Sebesi Karen, Liviu Man a făcut și niște afirmații grave la adresa lui Rareș Bogdan și a colegilor lui dintr-o redacție concurentă, la acel moment. I-a acuzat, de asemenea, pe George Maior, Virgil Ardelean și Traian Băsescu că s-ar afla în spatele procurorilor, polițiștilor și judecătoarei din Cluj care au fabricat Dosarul Gazeta.
Acum, spune Liviu Man, toți cei arestați au dat în judecată statul cerând daune materiale și morale pentru cei 11 ani de procese.
