Dragoș Damian, CEO Terapia a vorbit despre problemele în industria României și a dat o explicație cu privire la salariile mici din țară. Redăm integral opinia:
In sfarsit, in 2021, toti analistii savanti au aflat ca avem un deficit de forta de munca si unul de balanta comerciala care genereaza efecte de domino in economie, mai ales in productia industriala. Sau ca nu este bine ca Romania plateste salarii mici. Nu stiu daca autoritatile stiu sau daca a facut cineva calcule la nivel statistic dar din cauza deficitului de forta de munca si de calificare operatorii industriali investesc anual miliarde in
instructaj (invatamant dual in licee, internship studenti, recalificari, reconversii),
cursuri de calificare la locul de munca si
transportul angajatilor (unii angajatori aduc angajati de pe o raza de 100 km)
Asta inseamna circa 25-30% cheltuieli nedeductibile in plus la nota de plata cu salariile, astfel incat de fapt totalul costurilor de personal este mai mare decat simplul stat de plata al unei fabrici. Din cauza descompunerii industriei si sistemului de invatamant din Romania – mai jos situatia din chimie 1990 vs 2021 – a disparut orice fel de calificare, care poate genera salarii mari
Din cauza deficitului de calificare in industrii cu tehnologie avansata (care platesc salarii mai mari) producatorii industriali (cati vor mai veni) vor aduce in Romania investitii care nu necesita calificare deosebita si care platesc salarii mai mici. Spus mai simplu, este mai ieftin sa dai salarii mici in Romania la muncitori putin calificati decat sa pui un robot in Europa de Vest, robot care este monitorizat de un specialist care ia salariul a 10 muncitori din Romania. Sau sa angajezi 100 de culegatori de cartofi decat sa cumperi o combina actionata prin GPS de la distanta de un operator cu salariul celor 100 de culegatori.
Problemele nu sunt nici pe departe de a se opri. Migrarea anuala (in continuare….) a 100 de mii de romani catre Vest din cauza lipsei de incredere si perspectivelor si a coruptiei din tara; imbatrinirea si pensionarea populatiei calificate; cursa pentru un job bine platit la stat, unde te descurci si nu faci mai nimic; munca la negru (salariu minim plus bani negrii dati de patroni); deconectare totala intre facultati si cererea din piata muncii; legislatie contraproductiva, gen obligativitatea repausului de 48 de ore (sunt angajati care intreaba: “Nu putem veni in fiecare weekend ca sa castigam mai mult?”); asistenta sociala care cumpara voturi sau mama & tata care dau banuti copiilor generand LENE si stat acasa; desconsiderarea muncitorului roman prin cliseul “Dorel”, etc.. Toate aceste si multe altele vor afecta in continuare piata muncii.
Cresterea salariului minim sau un salariu minim european nu vor fi in masura sa rezolve problemele, probabil le vor agrava, iar la o inflatie care probabil se va duce in 2021 catre 10% vom fi de fapt inapoi de unde am plecat.
Este interesant de vazut cum se vor construi planurile marete de investitii din PNRR, pentru ca deficitul de forta de munca se va agrava. Exista desigur dispobili muncitorii asiatici care au construit orasele din Golful Persic.
Studiu de caz – situatia din chimie
In 1990
72 de combinate chimice, la acelasi nivel de tehnologie ca tot restul Europei de Est.
un sistem performant de invatamant (12 scoli profesionale, 23 licee, 17 facultati si 10 institute de cercetare),
sectorul aducea circa 35 miliarde Euro, aproape 20% din productia industriala de atunci.
In 2020
daca a mai ramas un sfert din capacitatile de productie si din cele din invatamant, combinate precum Tarnaveni, Codlea, Tg Mures, Pitesti, Rm Valcea, sunt puse jos total sau partial;
sectorul aduce doar 3 miliarde si aproape jumatate din deficitul balantei comerciale a Romanei.
