Alin e un gherlean care, după ce-a făcut gimnaziul în Italia, s-a întors cu familia în România, unde n-a mai urmat şcoala. Şi, pentru că făcea parte dintr-o familie numeroasă, a început să muncească prin diverse locuri, astfel că preziua împlinirii vârstei de 17 ani l-a găsit pe un şantier de construcţii din Cluj-Napoca. Aici a făcut  însă o greşeală de neiertat: vrând să-şi sărbătorească ziua de naştere cu nişte prieteni – în weekend, când cei opt colegi de muncă erau plecaţi acasă, şi tocmai în camera pe care o împărţea cu ei – i-a cerut patronului cheia de la încăpere. A obţinut-o, însă colegii au aflat şi, furioşi, că vezi Doamne, face murdărie, l-au rupt în bătaie!

Tânărul a vrut doar să-şi sărbătorească ziua de naştere!

Încă din clipa în care l-am zărit, marţi, 13 octombrie, intrând în sediul I.M.L. Cluj – cu urechea bandajată şi o mână în ghips – am realizat, după mişcările sale stinghere, că băiatul în vârstă de 17 ani este un ins sensibil şi încercat de greutăţile vieţii. Şi acest lucru mi s-a confirmat, rapid, după ce mi-a povestit câteva crâmpeie din viaţa lui: şi-a trăit copilăria primară în Italia, împreună cu părinţii şi fraţii săi, unde şi-a făcut şi gimnaziul, după care, întors în Gherla natală, a abandonat orice formă de şcolarizare şi a început să muncească, prin ţară, ca să se întreţină, părinţii municind mai mult prin Germania şi Italia.

Explică Alin, în continuare: „Am lucrat de mic în diverse locuri, iar acum lucrez, de vreo patru luni, la o firmă de construcţii de pe Calea Baciului din Cluj-Napoca. Am colegi de cameră – şi de muncă – opt bistriţeni, care de obicei vinerea pleacă acasă, până luni, aşa că, având în vedere faptul că urma ziua mea de naştere, i-am rugat să mă lase să fac o mică petrecere în camera noastră, cu alţi trei prieteni de-ai mei, şi ei angajaţi la firmă. Bistriţenii s-au opus vehement, însă patronul nu – şi mi-a dat cheia de la cameră, ca să mă pot sărbători.

Ei, bine, aflând acest lucru, colegii au turbat de furie şi mi-au spus că ei nu pot tolera aşa ceva, fiindcă vom face mizerie acolo. Apoi au început să zbiere la mine, chiar în camera noastră şi unu`, Săndel, a început să mă bată. Apoi a mai sărit la mine altul, Marian şi după aceea au continuat cu toţii! M-au lovit cu pumnii, minute în şir şi, deşi eram terminat, li s-a părut că nu-i de ajuns: au făcut rost de un un par şi mi-au dat în cap cu el! Atât de tare m-au lovit, că, mai târziu, la spital medicii mi-au cusut rana cu şase copci! Iar mâna mi-au rupt-o pentru că mi-am protejat capul şi să atenuez loviturile – şi m-au lovit peste ea!”

Tânărul povesteşte că, în continuare, a apelat la numărul de urgenţă 112 şi o ambulanţă l-a transportat la U.P.U. de pe Moţilor, la Pediatrie, unde medicii i-au cusut rana de la cap şi i-au pus mâna în ghips. De asemenea, tot ei l-au sfătuit să se prezinte la I.M.L. pentru a-şi scoate certificat medico-legal…

Fără carte de identitate. Medicii l-au trimis să şi-o refacă…

Însă – pe lângă urmările fizice, evidente, ale bătăii  – greutăţile lui Alin de-abia acum au început să apară: medicii, aplicând legea, au refuzat marţi să-l consulte, cerându-i insistent cartea de identitate. Ori, acesta nu o mai deţinea. Le-a spus asta chiar acolo, în sala de aşteptare, plin de năduf:

„Mi-au sustras-o tot ei, din dulap, fiindcă nu am mai găsit-o oricât am căutat-o!” La care legiştii l-au sfătuit pe tânăr să se prezinte, rapid, la poliţie, pentru a-i fi emisă una nouă, temporară, cu care să se întoarcă la I.M.L. pentru a-şi obţine mult râvnitul certificat medico-legal. Facem schimb de numere de telefon, înainte de plecarea băiatului şi stabilim să revin cu un telefon, peste o zi – două, ca să aflu ce a mai reuşit să întreprindă între timp. Extrem de determinat să-şi găsească dreptatea, tânărul îmi promite că mă va ţine la curent cu evoluţia cazului său. Însă, deziluzie: îl sun a doua zi, toată ziua şi joi, 15 octombrie, la fel.

Deşi telefonul sună în draci, tânărul nu-mi mai răspunde. Motivul, cine să-l ştie, poate fi doar intuit: ori s-a hotărât să nu pornescă vendeta, de teama răzbunării colegilor, ori s-o fi lăsat păgubaş după ce patronul l-a făcut să înţeleagă, „părinteşte”, că e prea mic pentru un război atât de mare, potolindu-l cu câţiva arginţi şi cu un noian de promisiuni…

 Sorin Grecu