Un individ, căruia două femei i-au atras atenţia să nu intre peste rând, într-o măcelărie din Câmpia Turzii, s-a răzbunat pe ele cumplit: după ce şi-a procurat carnea, i-a ars un pumn serios în cap, uneia dintre ele, iar celeilalte i-a rupt nasul. Aceasta a căzut, cu copilul în braţe, ambii dând cu capul de vitrină. A fost un miracol că sticla nu s-a spart, altminteri putea avea loc o adevărată tragedie!

Luni, în sala de aşteptare a I.M.L. Cluj şi-au făcut apariţia două femei, în vârstă de 46 şi 32 de ani – ultima dintre ele, cu un copilaş în braţe, şi un bărbat, soţul celei mai tinere. Ambele sunt surori.

Cea tânără, Eugenia, trăieşte împreună cu familia de aproape 16 ani, în Marea Britanie, iar sora ei, Elisabeta, este pensionară de boală, acasă, la Câmpia Turzii. Elisabeta pare cea mai supărată pe incidentul trăit de ele, pe 3 aprilie, şi totodată, cea mai deschisă la mărturisiri. Totul, fiindcă sora ei, Eugenia, are serios de lucru cu micuţa de doi ani, o fetiţă de o vioiciune extraordinară, teribil de dornică să exploreze coridorul cel lung al I.M.L. Cluj. Începe femeia în vârstă de 46 de ani:

„Sâmbătă, ne aflam toate trei – plus Kevin, băiatul în vârstă de patru ani, al Eugeniei, născut în Anglia – într-o măcelărie din centrul oraşului. Bărbatul sorei mele tocmai plecase din CâmpiaTurzii, cu nişte treburi, aşa că evenimentul respectiv ne-a prins total fără apărare! La un moment dat, un bărbat bine îmbrăcat a intrat, înaintea unor femei de etnie romă – dar şi a noastră… Cu toţii aşteptam afară, asta deoarece în măcelărie mai existau câţiva clienţi. Sora mea, obişnuită cu obiceiurile din Anglia, patria gentleman-ilor, nu s-a răbdat să nu-l mustre pe individ şi l-a întrebat, într-o fracţiune, cum e cu cei şapte ani de acasă. Omul n-a zis nimic, apoi a intrat în magazin – şi, după ce şi-a cupărat carnea n-a ieşit, aşteptându-ne pe noi să ne facem cumpărăturile. Se prefăcea că vorbeşte la telefon şi că e preocupat de convorbirea respectivă”. 

 Intervine rapid ş icealaltă victimă, Eugenia: „Vă daţi seama, de 16 ani stăm în Marea Britanie şi gestul omului m-a luat pe nepregătite, aşa că l-am ironizat puţin, fără să-mi închipui, însă, ce va urma. Şi, în timp ce mă uitam la marfă şi mă pregăteam să-i spun vânzătoarei ce fel de carne să-mi ofere, numa` o văd pe soră-mea, grămadă, la pământ. Individul îi dăduse un pumn, pe la spate, în moalele capului, şi o lăsase lată. Tocmai pe ea, biata, care suferă de un handicap sever! Apoi, când să-i cer, insului respectiv, socoteală pentru gestul lui, acesta – după ce m-a înjurat, pomenindu-mi toate rudele – nici una, nici două, mi-a ars şi mie un pumn. Însă în figură! Atât de puternic, încât mi-a fisurat piramida nazală, determinându-mă să mă prăbuşesc, cu fetiţa în braţe, direct peste vitrină, sub ochii fiului meu, Kevin, care înlemnise. Mare minune că nu s-a spart vitrina, altminteri se ptrecea cu noi o tragedie!”  

Femeile mărturisesc apoi că, în ciuda rugăminţilor fierbinţi, personalul măcelăriei a refuzat – probabil de teamă – să anunţe poliţia. Au făcut-o ele, cu un mare efort, astfel că la faţa locului şi-a făcut apariţia, rapid, un echipaj. În continuare, victimele s-au deplasat la Spitalul Municipal Câmpia Turzii, unde medicii le-au acordat primul ajutor, indicându-le totodată să se prezinte la I.M.L.Cluj, pentru a obţine certificate medico-legale.

Între timp, sora mai mare, Elisabeta, este poftită în cabinetul de consultaţii, perioadă în care Eugenia adaugă alte câteva detalii: „După această întâmplare, fetiţa de doi ani a făcut febră mare, iar Kevin are coşmaruri pe timpul nopţii. Eu, la rândul meu, în noaptea de după incident, am avut o hemoragie nazală puternică, aşa că am ajuns din nou la spital”. Ceva mai târziu, Elisabeta iese din cabinet, cu un certificat în care legiştii i-au recomandat două zile de îngrijiri medicale, cu rugămintea de a-şi face un examen tomografic, în vederea detectării unor posibile traumatisme ascunse. Apoi, în cabinetul de consultaţii, păşeşte Eugenia, cu fetiţa în braţe. Se întoarce şi ea – după circa cincisprezece minute – cu un certificat, în care i-au fost recomandate mai multe zile de îngrijiri. De menţionat că aceeaşi rugăminte i-a fost adresată şi ei: o examinare amănunţită, împreună cu fetiţa, după care, în caz că se va descoperi ceva, să se întoarcă pentru a le fi emis un nou certificat.

Şi, înainte de a părăsi instituţia medicală clujeană, Eugenia conchide, la  fel de cătrănită: „Mergem imediat la poliţie, ca să depunem plângere împotriva agresorului. Poliţia a văzut caseta camerei de supraveghere, îl ştie deja pe individ, dar nu ne-a dat numele lui, deocamdată! Oricum, după ce ni se va soluţiona cazul, vom părăsi România şi, cu tot regretul, vom evita să ne mai întoarcem aici prea curând! Ne-a demolat, credeţi-ne, lipsa de siguranţă de la noi, plus drogaţii din oraş, care te întâmpină peste tot. Dacă în Anglia aceştia sunt cuminţi şi umili când îţi cerşesc o monedă, aici sunt în stare să te omoare dacă nu le dai bani! Şi, de la ultima noastră venire, am constat că numărul lor s-a înzecit, nu alta!”