Dl. Claudiu e un familist, în vârstă de 47 de ani, domiciliat într-un bloc din cartierul clujean Bună Ziua. Luni, 22 martie, acesta povestește, în sala de așteptare I.M.L. Cluj, că recent – aflat în fața blocului, cu câinele său – a fost atacat de un vecin, nu înainte ca respectivul să-i dea un șut câinelui, obligându-l să se apere și să-i dea o replică pe măsură. La rândul său, atacatorul s-a prezentat și el la I.M.L., mulțumindu-se să declare: “Numai eu și el știm despre ce e vorba!” Uitând însă că întreaga scenă a avut martori!
Amabil, dl. Claudiu îmi mărturisește că locuiește în blocul respectiv de 13 ani și niciodată nu și-ar fi închipuit că poate păți așa ceva, și asta chiar din partea vecinului care locuiește, cu chirie, în apartamentul aflat la etajul inferior, chiar sub al său. Își începe acesta relatarea:
„Acest vecin, un tânăr până-n 30 de ani, s-a mutat acolo de circa un an. Ei, bine, de vreo două luni de zile, acesta tot vine la mine la ușă, bate și – deși gălăgia invocată, fals, de către el, are loc în afara orelor de liniște – spune că e un zgomot insuportabil la mine. Într-o zi, chiar și la ora zece și jumătate seara, acest individ a venit la ușa noastră, după ce a auzit cum vecinul de deasupra mea a tras, la un moment dat, un scaun, pe podea. Deci zgomotul s-a petrecut la vecinul de deasupra mea, nu la mine. Urla – și mă amenința – iar vecinii au fost martori la această scenă, ca de altfel la cea când a sărit să mă bată, câteva zile după aceea”. Bărbatul mărturisește apoi că între timp, chiar vineri, 19 martie, în preziua atacului – pe când el se afla cu cățelul, la plimbare – vecinul Cristi s-a prezentat din nou la ușa sa, din nou, și s-a certat cu soția lui, pe aceeași temă. După care, demonstrativ, s-a întors în apartamentul său și a dat muzica la maximum… Însă atacul asupra sa și a cățelului s-a petrecut a doua zi, la ora 12.00, când se întorcea cu animalul de companie de la veterinar.
„Nici nu apucasem să-mi dezleg bine centura și i-am dat drumul cățelului, afară din mașină, să-și facă nevoile pe spațiul verde. Însă, în momentul acela, vecinul, aflat într-un autoturism BMW a ieșit, fulgerător, și i-a ars – din voleu – un picior, cățelului, zburându-l cât colo. Apoi, fiindcă ieșisem din autoturism, s-a repezit la mine și m-a pocnit. Eu am replicat și, curând, a ieșit o încăierare de toată frumusețea, cu vecinii pe post de martori. De altfel, aceștia, cu toții, vor veni la poliție și vor da declarații împotriva acestui individ ciudat și de o violență extremă! Ba, mai mult, am aflat apoi că tot el s-a prezentat, după incident, la poliție și a făcut plângere împotriva mea” – declară, cătrănit, dl. Claudiu. Apoi, arată că va face plângere pe numele vecinului, nu numai la poliție, pentru lovire și alte violențe, ci și la alte două instituții: Protecția și Poliția Animalelor… Nu-și isprăvește bine vorbele și bărbatul este poftit în cabinetul de consultații. Iese după câteva minute, cu un certificat în care medicii i-au recomandat câteva zile de îngrijiri. Și, înainte de a părăsi instituția medicală clujeană, concluzionează, aproape disperat:
“Vă rog să veniți la mine la bloc și să vorbiți cu vecinii, ca să aflați ce fel de om sunt eu: mătur iarna zăpada pentru tot blocul și mă știe lumea din zonă, de asemenea mă știu și doamnele de la magazinul alimentar, din vecini. Credeți-mă n-aș fi vrut să ajung aici, însă nu trebuia să-i dea așa un șut cățelului care, de atunci – deși nu are fracturi – e apatic de tot…” Și, pentru că-l dor teribil coastele, îmi spune că se grăbește să ajungă la o clinică particulară, ca să-și facă radiografie. Bănuiește c-ar avea niscaiva coaste rupte și ar dori să se întoarcă la I.M.L., în această eventualitate, și să primească un certificat conform acestei stări de fapt. Apoi, salutând politicos, părăsește, încăperea, deplasându-se cu mare greutate…
Nu trec mai mult de zece-cincisprezece minute și la I.M.L. își face apariția însuși vecinul “îndărătnic”și violent, Cristi, mânat de aceeași intenție: să-și scoată certificat medico-legal, considerându-se cel agresat de către dl. Claudiu. Îl abordez, înștiințându-l că am cunoștință despre evenimentul la care a fost protagonist, de la oponentul său – și-l rog să-mi prezinte punctul său de vedere, Insist să o facă, liniștindu-l că sunt curios de acest caz, neavând nicio idee preconcepută. La care acesta mă fulgeră cu o privire și-mi declară:
“Resping acuzațiile sale și vă spun sincer că, dimpotrivă, eu sunt victima acestui ins, care-mi face viața un calvar. La el în casă, permanent, e un tărăboi teribil și sâmbătă chiar el a fost cel care m-a atacat. De asemenea, nici măcar nu i-am atins câinele, ba, dimpotrivă, l-am ferit.” Insist să-mi relateze mai multe despre incident, însă omul cedează nervos și exclamă:
“Din cauza lui și a familiei sale am ajuns în situația să mă mut de acolo. Numai eu și cu el știm despre ce e vorba… Dar poliția va lămuri, sper, această treabă!”
Apoi intră, la rândul său, în cabinetul de consultații… Iar când iese, după câteva minute, în momentul când îi mai adresez câteva cuvinte, se preface că nu mă aude, și părăsește, rapid, încăperea.
