Aflat, luni, 25 ianuarie, la I.M.L.Cluj, Ştefan Ilie Marian, un muncitor constructor în vârstă de 53 de ani, din comuna clujeană Mociu, pare a fi întruchiparea disperării. Cu mâna dreaptă fracturată – plus două coaste, aşişderea – acesta aşteaptă să fie consultat la cabinetul instituţiei medicale clujene. Declară că sâmbătă a avut parte de cea mai tristă zi din viaţa lui: după ce i-a lucrat unui vecin, pe „omenie”, şi i-a cumpărat un flacon de bere, acesta, ca lovit de streche, l-a rupt în bătaie cu o lopată şi apoi l-a călcat în picioare.
Bărbatul, având ambele mâini imobile, este incapabil să-şi completeze formularul necesar consultului, aşa că un alt pacient i-l scrie. Apoi, aşteptând să fie poftit în cabinet, Ilie Ştefan Marian are amabilitatea să-mi relateze întreaga dramă prin care a trecut şi care – după cum se va vedea – are toate şansele să capete amploare în viitorul apropiat.
Mărturiseşte omul, căutându-şi cu grijă cuvintele:
„Sunt un om singur, după ce soţia s-a mutat în Germania, la fiica noastră, ca să aibă grijă de nepot… Iar, acum, sâmbătă, pe la ora opt seara, am fost la lucru la vecinul meu, Nelu. L-am ajutat să-şi îndrepte două rude de la căruţă, prin foc şi pentru asta i-am dat şi pănuşi de porumb de la mine, că nici pănuşi nu avea. Apoi, fiind puţin „ciupit” şi cu chef de băutură, m-a rugat să-i fac serviciul complet, dacă tot l-am onorat: să-i cumpăr un flacon de bere şi să i-l aduc şi pe acela acasă. Am făcut-o şi pe asta. Acolo mai era un vecin şi toţi trei am băut câteva pahare, glumind şi neîntâmpinând vreo problemă…”
Bărbatul povesteşte că, la un moment dat, a simţit nevoia să se uşureze şi a mers în spatele casei.
Adaugă, apoi, cu o lucire în ochi:
„Şi numa` l-am auzit că-mi strigă, din spatele meu: „Stai, că-ţi dau eu!” Am crezut că vorbeşte cu animalele din curte, nu cu mine, aşa că nu l-am băgat în seamă. Dar el, de fapt, mie mi se adresa – şi abia într-un târziu am văzut că avea în mână o lopată. Brusc, m-a lovit cu ea, peste tot: în cap, peste mâini, coaste şi picioare. Şi, după ce am căzut aproape leşinat la pământ, a început să joace pe mine. Eu am încercat din răsputeri să-mi scot telefonul din buzunar, ca să sun la poliţie, însă mi l-a scos el mai repede şi mi l-a confiscat. Abia târziu de tot l-am primit înapoi, adus de către domnul poliţist, după ce acesta a descins la faţa locului şi i l-a luat. Reuşisem să sun la 112, din vecini, aşa că în continuare ambulanţa SMURD m-a transportat la U.P.U. Cluj-Napoca. Acolo am fost ţinut până a doua zi, răstimp în care mi-au făcut radiografii şi diverse analize, cusându-mi totodată rana de la mâna stângă. Şi, înainte de a-mi da drumul acasă, m-au dus cu salvarea la Clinica de Ortopedie, unde mi-au pus mâna dreaptă în ghips.”
Apoi bărbatul oftează, cu aer grav şi-şi continuă relatarea:
„Acuma sunt de-a dreptul în aer: patronul de la firma de construcţii, unde lucrez, m-a obligat să-mi cer singur lichidarea, spunându-mi că nu poate să-mi asigure două luni de concediu medical. Şi uite cum, după patru ani de muncă la el, m-am trezit că am rămas fără niciun sprijin. Aşa că voi fi obligat să-l pun pe vecinul Nelu la plată şi să-l dau în Tribunal – asta pentru că individul are animale, terenuri şi diverse proprietaţi, poate plăti – asta când eu nu am nimic, în afară de casă. Plus că prevăd că şi peste două luni voi fi tot inapt de muncă… Dar, încă o problemă, legată de acest individ: când e băut face ravagii prin sat, astfel că nu demult l-a atacat pe un consătean cu o furcă, rănindu-l şi pe acela, exact ca pe mine.”
Dar avatarul lui nu se încheie aici: asistenta îi pretinde actele medicale eliberate la externare, ori bietul om – din cauza grabei de a veni la I.M.L. – a uitat să-şi ia cu el actul de la „Ortopedie”, cel care atesta fractura braţului drept.
Ca urmare, văzându-se în imposibilitatea de a-şi obţine până şi certificatul medico-legal, rebegit şi resemnat, acesta promite că va reveni a doua zi, cu toate actele necesare. Apoi îşi ia rămas bun de la subsemnatul şi părăseşte, cu paşi târşiţi, Institutul de Medicină Legală…
