Rareori am întâlnit om mai distrus decât cel care a intrat, miercuri, 26 mai, la I.M.L.Cluj, sprijinit într-o cârjă! Dl. Dorel, un bărbat de 53 de ani, de loc din satul Vişagu, comuna Săcuieu, din Masivul Vlădeasa, s-a deplasat în urmă cu câteva zile în localitatea vecină, Rogojelu, la fostul domiciliu, ca să-şi recupereze câteva haine. Dar, pe uliţă, a avut parte de o primire de pomină:  fostul cuscru, însoţit de ginere l-au ciomăgit bine de tot cu bâtele, băgându-l în spital!

Cu o suferinţă imensă, combinată cu tristeţe, bărbatul de 53 de ani – un om al muntelui, înalt şi vânjos – îmi mărturiseşte că, zilele trecute, a avut parte de cea mai tristă zi din viaţa sa de până acum: a încasat o bătaie soră cu moartea, tocmai din partea fostului ginere, şi a fostului cuscru, pe uliţele satului Rogojelu, localitate arondată comunei Săcuieu! Începe apoi o poveste, de-a dreptul scandaloasă, cu o revoltă pe care doar bunul simţ, înnăscut, al oamenilor de la munte o poate ascunde:

„Acum sunt singur, după ce am divorţat în 2016, de soţia mea de-a doua, cu care am o fată – a noastră – iar ea mai are una, dintr-o căsătorie anterioară. Am fost nevoit să renunţ la ea fiindcă am venit de ginere în Rogojelu, la casa ei, iar soţia mă transformase într-o slugă – numai de dragul banilor! Nu am putut-o sătura de bani, oricât am făcut sau am muncit, ea dorea tot mai multe lucruri să aibă! Totuşi, la câteva luni după divorţ, a venit la mine şi m-a implorat să mă întorc la casa ei, iar eu am acceptat acest lucru. Şi am îndurat alţi patru ani de calvar, până la sfârşitul anului 2020, când n-am mai rezistat şi mi-am luat câmpii, mutându-mă, înapoi, la casa părintească din satul vecin, Vișagu… Am doi fraţi, unul trăieşte în Portugalia şi celălalt la Arad, aşa că în gospodăria cea veche trăiesc singur – exact ca-n rai – şi-mi cresc văcuţele şi celelalte animale!” Se opreşte pentru o clipă – fiindcă obosise, neobişnuit să vorbească prea mult – ca să-şi recapete puţin cadenţa verbală, după care continuă:

„Şi am zis că vin până la Rogojelu, la fiică-mea naturală, ca să-mi iau hainele pe care nu m-a lăsat maică-sa să le iau, atunci când am plecat de la ei! Însă, pe stradă – probabil montaţi de fiică şi soţie – m-au întâmpinat soţul fiicei şi tatăl acestuia, ambii înarmaţi cu bâte. Şi m-au bătut atât de tare încât n-am mai ştiut de mine, minute în şir! Şi acum vine minunea care a contribuit la salvarea mea: pe când zăceam aşa, plin de sânge, cu piciorul fracturat şi plin de lovituri pe trup, a trecut din întâmplare, pe acolo, chiar fiica mea vitregă, fata din prima căsătorie, a fostei soţii. Şi ea a fost cea care a sunat la numărul de urgenţă 112 şi a chemat SMURD-ul, astfel că am ajuns, rapid, la Spitalul din Huedin – unde a venit şi poliţia. Asta mă pune pe gânduri: cum a fost, oare, posibil să mă salveze fiica vitregă – nu cea naturală – fiindcă, dacă nu apărea ea, cred că muream în chinuri, acolo, ca un câine!” 

Îmi mărturiseşte apoi că, după ce i s-a pus piciorul în ghips şi i s-au acordat îngrijiri, a avut parte de un tratament inuman din partea medicilor de la Huedin, fiind obligat să se întoarcă de trei ori la spital, pentru diverse acte, pe care aceştia nu i le-au eliberat – crede el – pentru că şi-ar fi băgat "codiţa" apropiaţii fostei familii! Dar, după zile întregi de navetă, între I.M.L.Cluj şi Spitalul Huedin – şi cheltuieli pe măsură! – deşi se afla într-o stare deplorabilă, a reuşit până la urmă să-şi strângă actele necesare şi să le prezinte medicilor de la I.M.L. Iar aceştia, când au constatat adevărata sa stare au acţionat în consecinţă: i-au eliberat bietului om nu mai puţin de 40 de zile de îngrijiri medicale! Covârşit de soarta sa ingrată, înainte de a părăsi instituţia medicală, dl. Dorel mai face o precizare:

„Mă doare sufletul pentru ce-am păţit! Am fost bătut, de către ginere şi cuscru, doar pentru că i-a pornit fosta soţie şi, de asemenea, m-am opus căsătoriei fiicei mele cu actualul soţ! Vă spun sincer, am avut dreptate: acesta nici acum nu are un serviciu stabil, e în continuare fără căpătâi – ceea ce înseamnă că simţurile mele de părinte nu m-au înşelat! De asemenea, de acuma încolo, voi rămâne în satul meu, cât mai departe de ei şi de acţiunile lor! Cât despre plângere, o fac astăzi, la postul de poliţie din Săcuieu, după care mai văd ce va urma…”