De multă vreme nu am mai văzut un tânăr, cu o faţă atât de distrusă, ca şi cel din comuna Floreşti, care s-a prezentat astăzi, 7 aprilie, la I.M.L. Cluj! Acesta, în vârstă de 16 ani, însoţit de mama lui, povesteşte că, aseară, trecând pe lângă un grup de tineri, aflaţi pe marginea Someşului, a acceptat să stea puţin de vorbă cu ei. Şi, la un moment dat, mânat de nevoi fiziologice, a intrat în nişte tufe. La întoarcere a fost, însă, întâmpinat de un băiat din grup, care, după ce l-a întrebat de ce se dă şmecher, l-a făcut una cu pământul!

Amabilă, după ce mă recomand, mama adolescentului acceptă, din tot sufletul,  să-mi relateze drama prin care a trecut fiul său, dar cu o condiţie: aceea de a nu dezvălui indicii despre identitatea fiului ei – dar nici despre cea a agresorului, „nu ştim la ce ne mai putem aştepta din partea lui, odată ce se vede în presă”…

Accept, imediat, condiţiile doamnei şi aceasta, înainte de a începe relatarea faptelor, îi permite băiatului să-şi elibereze puţin masca şi să-i văd chipul. Mă îngrozesc, adolescentul având buza superioară complet secţionată (sau, în termeni medicali, plagă transfixiantă), dar şi multiple leziuni, presărate pe tot cuprinsul feţei, ce-i dau un aspect teribil! Şi, sub privirile băiatului, aceasta începe, ex-abrupto:

„Aseară, după ora 19.00, m-am trezit acasă cu poliţia, care m-a înştiinţat că băiatul meu se află în ambulanţa SMURD, în drum spre U.P.U. Cluj-Napoca. Era să fac infarct, nu alta!” Apoi, parcă depăşită de încărcătura emoţională a întâmplărilor, îl îndeamnă pe fiul ei să continue povestirea. La care, acesta, inteligent şi dezgheţat, preia firul relatării: „Ieri, pe la ora şapte seara, am ieşit să mă plimb puţin prin Floreşti, pe malul Someşului, în zona unde râul a devenit lac.Cred că am mai fost pe acolo, doar de cinci sau şase ori, într-un an de zile. Şi mi-am întâlnit nişte cunoştinţe, de vârsta mea – patru fete şi şapte băieţi, inclusiv agresorul – iar acestea m-au invitat să mă alătur lor, la o poveste… La un moment dat, am fost nevoit să ies din grup şi să intru în nişte tufe, ca să-mi satisfac nevoile fiziologice. Însă, la întoarcere, m-am trezit bot în bot cu agresorul  – un băiat ceva mai mare decât mine, care locuieşte în altă parte  – care m-a interpelat, astfel: „De ce te dai şmecher?” Şi n-a aşteptat răspunsul meu: mi-a aplicat o serie de pumni, atât de puternic, încât m-a făcut praf. Apoi a plecat, lăsându-mă într-o baltă de sânge…” În continuare, cei din grup au sunat urgent la numărul de urgenţă 112 şi, la faţa locului, a venit o ambulanţă SMURD şi două maşini ale autorităţilor – una cu poliţişti şi alta cu jandarmi.  

Îşi continuă tânărul relatarea: „Ameţisem complet şi se învârtea totul cu mine. M-au dus cu ambulanţa la U.P.U. – Pediatrie, pe Moţilor, după care m-au transferat la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială, lângă parc. Am ajuns acasă abia la miezul nopţii, într-un hal fără de hal, cum vedeţi şi dumneavoastră”. Între timp, tânărul e poftit în cabinetul de consultaţii. Intră, însoţit de devotata lui mamă. Cei doi se întorc, după circa zece minute, femeia ţinând în mână, un certificat, în care legiştii i-au recomandat fiului două săptămâni de îngrijiri medicale! Iar concluzia o trage, energic, tot aceasta: „De aici mergem direct la poliţie şi facem plângere împotriva agresorului, fiindcă îi ştim numele. N-are decât să răspundă pentru faptele lui, noi n-o să-l menajăm deloc, aşa cum nici el nu l-a menjat pe fiul meu, distrugându-i în aşa hal faţa – şi pentru atâta amar de vreme!”