Varga Odön este un clujean în vârstă de 44 de ani, om al străzii, alungat în Ajunul Crăciunului trecut de la Centrul de Găzduire Temporară, situat pe strada Oaşului. El susţine că tocmai pentru că a sesizat conducerii centrului nenumăratele abuzuri făcute de către angajaţi – inclusiv furturi din hrana şi donaţiile făcute de diverşi binefăcători – a fost dat afară de Crăciun şi, vineri, 22 ianuarie a fost bătut, crunt, de către un angajat, sub privirile şefului centrului, după ce a fost atras în incintă pentru a purta nişte discuţii.
Revolta omului străzii
Varga Odön s-a născut lângă Cehu-Silvaniei, în urmă cu 44 de ani. Părăsit de părinţi, la două luni a ajuns la Centrul pentru Copii din Cehu Silvaniei, iar după grădiniţă a ajuns la Casa Copilului din localitatea Jibou. Acolo a crescut şi şi-a făcut bruma de studii, cu ajutorul statului, iar la 18 ani – pentru că legea nu mai permitea găzduirea lui – acesta a ajuns în stradă.
A luat drumul Clujului, descurcându-se cu multă greutate: a lucrat câţiva ani de zile ca instalator, apoi ca om de serviciu la un supermarket şi, de ceva vreme, a rămas fără serviciu. Pentru că locuia pe străzi, a beneficiat de un ajutor providenţial, nesperat – financiar şi moral – al unui membru al Consiliului local din Cluj-Napoca, care i-a făcut buletin pe adresa sa şi, mai mult, l-a plasat la Centrul de Găzduire Temporară a oamenilor străzii de pe strada Oaşului din Cluj-Napoca. Însă acesta povesteşte, pe coridoarele I.M.L. Cluj – luni, 25 ianuarie, cu năduf, având un ochi complet închis – că de aici a survenit şi marea sa dramă: „Sunt un om care a suferit mult şi am ajuns să nu mai suport nedreptăţile făcute oamenilor amărâţi, ca mine.
Aşa că, după patru luni de şedere aici, am răbufnit şi i-am spus şefului centrului, văzând cum se fură din mâncarea şi lucrurile destinate nouă – noi, în schimb, beneficiind mai mult de mâncare stricată şi pâine mucegăită… Ca să nu mai spun că s-au făcut la un moment dat liste pentru donaţie de bocanci, blugi şi geci – dar n-a primit nimeni aşa ceva. Ba, mai mult, de Paştele trecut, am primit de la o familie un pachet consistent, care conţinea ulei, făină şi zahăr. Mi-a fost confiscat imediat, sub pretextul că merge la bucătărie – dar n-a ajuns acolo, am verificat lucrul acesta, probabil l-au luat ei.
Şi au fost multe alte neregului, nu v-ar ajunge spaţiul să vi le enumăr.” Bărbatul arată, mai departe, că, tocmai pentru această intransigenţă a lui, a fost luat la ochi de conducere şi alungat din centru chiar în ajunul Crăciunului, iar un card de alimentaţie, primit de la Uniunea Europeană, în valoare de 40 de lei pe zi i-a fost, rapid, dezactivat.
Bătut în centru de către un angajat şi în maşină de un poliţist local!
Între timp, omul – nevând unde merge – a rămas prin zonă, ajutat de diverşi colegi de aceeaşi categorie cu el, aflaţi „înăuntru” şi făcând diverse munci în gospodăriile unor vecini ai centrului, care-l hrăneau şi-i mai dădeau şi câte ceva de băut. Iar buboiul s-a spart vineri, 22 ianuarie, după ora 16.00, când Varga, după ce a fost răsplătit de un vecin cu două sticle de bere, pentru o muncă efectuată în gospodăria acestuia, ar fi fost chemat la Centrul de Găzduire Temporară chiar de către şeful centrului, Alin Frătean.
Iar Varga, plin de încredere şi speranţă s-a dus, neştiind ce-l aşteaptă. Iată ce mărturiseşte omul, luni, la I.M.L. Cluj, în timp ce aşteaptă să fie consultat de medicii legişti:
„M-or chemat sus, la etaj şi bătăuşul lor, unu` Florin, m-a luat în primire. Cred că e bolnav, se satisface numai după ce rupe oase şi sparge feţe de oameni necăjiţi! Nu numai eu am fost victima lui, ci şi alţi oameni ai străzii pe care-i aduce Poliţia locală de pe străzi: îi urcă la etaj, în „izolator” – şi acolo-i bate… M-a distrus şi pe mine în bătaie, chiar acolo, pe coridor, în timp ce şeful centrului stătea cu mâna în buzunar şi privea. Apoi au chemat Poliţia locală şi m-au evacuat din clădire, într-un hal fără de hal, după care m-au băgat în dubă. Şi, de parcă n-ar fi fost de ajuns cât am încasat, în maşina lor m-a mai lovit cu piciorul, serios de tot, şi un poliţist local! Apoi m-au aruncat din maşină, ca pe un câine… Un coleg m-a ajutat să urc în autobuz şi, ajuns la U.P.U., după ce am căpătat primele îngrijiri, am fost dus cu ambulanţa la Clinica de Chirurgie Maxilofacială, unde medicii m-au tratat cu mare grijă. Apoi m-au anunţat că săptămâna viitoare trebuie să-mi facă operaţie la ochi! Va trebui – ca să nu mi-l pierd – să-mi instaleze o plasă. Habar n-am ce-i aia… Dacă dumneavoastră nu ştiţi, nu ştiu nici eu. Ce operaţie să-mi fac, oare, când eu n-am avut bani nici de consultaţie la I.M.L., abia i-am procurat! Un alt coleg a fost şi el bătut – şi mai rău decât mine – cu o zi înaintea mea şi s-a împrumutat ca să vină la I.M.L. şi el, după care a făcut plângere la Secţia 4. Din păcate însă nu vrea să facă declaraţii, îi e frică de consecinţe, ceea ce nu-i cazul la mine!”
Nu durează mult şi bărbatul e poftit în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce cu un certificat medico-legal în care i-au fost recomandate două săptămâni de îngrijiri. Apoi, înainte de despărţire, Varga îmi lasă numărul său de telefon şi mă roagă să i-l las şi eu pe al meu, în schimb, pentru că are un martor al bătăii încasate de el – şi doreşte să mi-l prezinte…
Martor ocular: „Colegul era jos, la pământ şi dl. Florin peste el”.
Ajungem, în dimineaţa zilei de marţi, 26 ianuarie, în apropierea Centrului de Găzduire Temporară, unde suntem aşteptat de câţiva vecini din cartier, dar şi de către unul din martorii oculari ai scenei bătăii. Acesta mă roagă să-i păstrez secret numele şi, după ce se asigură că nu-l filmez sau fotografiez, mărturiseşte: „Mă aflam înăuntru, în camera de la etaj împreună cu alţi doi colegi, cu toţii îmbrăcaţi în salopete, fiindcă ne pregăteam să mergem la muncă. Atunci, ieşind pe coridor l-am văzut pe colegul Varga la pământ – şi pe dl. Florin peste el. N-am văzut să-l bată fiindcă ne-a făcut semn dl. şef Alin să plecăm, ceea ce am şi făcut, urgent de tot…”
La rândul său, un vecin din cartier ne declară:
„Vineri, peste zi, bietul om era în regulă, cu ambii ochi neatinşi, îmi spăla, săracul, la mine în casă, pe jos. L-am întrebat dacă-i trebuie drept răsplată ceva mâncare, iar el a zis că-i bine dacă-i dau două beri, ceea ce am şi făcut. Iar peste câteva ore l-am văzut într-un hal fără de hal, bătut groaznic. Mi-a fost atâta de milă de el, că am plâns, ca un copil, pentru necazul lui.”
Purcedem apoi spre clădirea Centrului de Găzduire Temporară Cluj, urcăm cele câteva scări care despart trotuarul de stradă şi sunăm la soneria de la intrare.
Poarta, închisă, iar un anunţ ne informează că unitatea se află în carantină.
În scurt timp îşi fac apariţia la poartă şeful centrului, Alin Frătean şi psihologul instituţiei, Ioana Pop. Mesajul lor a fost simplu. Îl redăm succint, exact aşa cum ne-a fost transmis, peste gard, de către aceştia:
„Nu comentăm în niciun fel această situaţie. Domnul Varga – dacă are ceva reclamaţie ori nemulţumire la adresa noastră – e liber să se adreseze organelor abilitate”.
Punctul de vedere al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Cluj:
“La data de 23 ianuarie a.c., în jurul orei 15.00, un bărbat în vârstă de 44 de ani, din Cluj-Napoca a sesizat Poliţia municipiului Cluj-Napoca – Secţia 1 Poliţie cu privire la faptul că, la data de 22 ianuarie a.c., în jurul orei 16.00, a fost agresat fizic de către agentul de pază al unui centru de găzduire situat pe raza municipiului.
În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, cercetările fiind efectuate pentru stabilirea tuturor împrejurărilor în care a fost produs evenimentul.”
