Valer este un bărbat în vârstă de 43 de ani, om de încredere al patronului centrului de colectare de fier vechi, de pe strada Nădășel din Cluj-Napoca, unde i s-a permis să și locuiască.  Acesta, cu fața bine șifonată de lovituri, mărturisește, luni 7 iunie, la IML Cluj, că în noaptea precedentă a fost "vizitat" de un hoț, înarmat cu un cuțit, iar între ei a avut loc o bătaie pe viață și pe moarte, la capătul căreia, ca să scape cu viață, i-a dat toți banii pe care-i avea asupra sa, câteva sute de lei…       

Valer declară, în timp ce așteaptă să fie poftit în cabinetul de consultații al IML Cluj, că în noaptea de duminică spre luni, în timp ce dormea în vagonul-birou al centrului, după miezul nopții a avut parte de încercarea vieții sale. Detaliază acesta: "Noaptea trecută, dormeam dus, când, la un moment dat, am auzit cum cineva încearcă broască vagonului. Buimac, am deschis ca să văd cine-i intrusul, moment în care am încasat o mătură în cap. Apoi individul a forțat intrarea și a reușit să pătrundă, după care între noi a început o bătaie crâncenă… Din păcate, la capătul căreia el, fiind mai tânâr și mai puternic, s-a aflat deasupra mea, ținându-mi un cuțit la gât. Eu, în schimb, reușisem să-i trag gluga pe față, astfel că nu mai vedea nimic." 

Arată apoi, mai departe, că a început un fel de negociere cu atacatorul – un tânâr blond și îngrijit, de circa 22 de ani – în care-l ruga să-i îndepărteze cuțitul de la gat, în schimbul banilor pe care-i avea asupra sa și a promisiunii că-l va lăsa să plece, în liniște și fără zarvă. "El a acceptat repede, dispărând în noapte, astfel că am scăpat cu viață și doar cu juliturile pe care le vedeți, iar el cu altele, obținute de la mine… . Dar, imediat după aceea l-am sunat pe patron, care a alertat poliția și, la scurt timp, acesta și polițiștii au sosit la fata locului" – adaugă acesta. Nu-și termină bine fraza și omul este poftit în cabinetul de consultații, de unde se întoarce cu un certificat în care legiștii i-au recomandat câteva zile de îngrijiri medicale. Apoi, în timp ce-și împăturește hârtia, concluzionează:

"Oricum, sunt destul de liniștit, fiindcă vecinul nostru are camere de supraveghere, iar una bate și spre noi! Iar biroul nostru este luminat ca-n plină zi, așa că fața  insului a fost surprinsă bine de tot pe cameră… Și, acum, vine și partea hazlie din această poveste: chiar când ne aflam pe podea, incleștați, și vorbeam în șoaptă  cu tâlharul – fiindcă mi-o ceruse, sub amenințare – vecinul auzise ceva, însă nu-și închipuise nici prin vis ce se petrece. Și, ulterior, mi-a reproșat că nu l-am alarmat… Cum să-l alarmez, când aveam cuțitul la gât? N-aveam, credeți-mă, niciun chef să se sperie individul și apoi să mă omoare!"

După care, Valer, își ia rămas bun și părăsește, în grabă, instituția medicală clujeană…