Gheorghe Cizmaru este un bărbat în vârstă de 39 de ani, originar dintr-o comună vasluiană. Miercuri, acesta s-a prezentat – cu maxilarul rupt şi alte leziuni – la I.M.L. Cluj. A fost adus de cumnatul său, după ce tocmai coborâse din autocarul care l-a transportat, bătut-măr, din Germania! Victima scăpase, prin sprijinul poliţiei şi al Crucii Roşii, de românii angajaţi ai unei firme turceşti de curierat, deoarece aceştia, puşi de patroni, încercau cu orice preţ să-l ucidă!

Din Vaslui în Germania…

Complicată a fost viaţa în Germania, pentru Gheorghe Cizmaru, un cetăţean originar din comuna vasluiană Bogdăneşti!

Omul – sprijinit moral şi fizic de către cumnatul său – mai mult se prăbuşeşte decât să ia loc pe o banchetă din sala de aşteptare a I.M.L.Cluj. În ochii săi se distinge de la o poştă oboseala şi vorbeşte cu mare dificultate, având maxilarul fracturat.

Mă lămureşte de acest lucru şi cumnatul său, Alin Chiş, un tânăr din Câmpia Turzii, care din fericire cunoaşte perfect situaţia. Explică acesta, dornic să-şi descarce amarul:

„Noi suntem cumnaţi, „ţinem” două surori din Câmpia Turzii. Ghiţă a venit astă noapte din Germania, rupt în bătaie de slugile patronilor turci, români de-ai noştri, de la firma de curierat rapid unde am lucrat şi eu, până sâmbăta trecută”.

Observând nelămurirea din privirea mea, acesta insistă să-mi explice mai pe îndelete cum stau lucrurile:

„Firma de curierat se numeşte DPD, iar noi eram închiriaţi de către o firmă turcească în orașul Rodemann, pentru 20 de euro pe oră, din care urma să primim 7. Acolo, încărcam TIR-uri întregi cu diverse pachete, inclusiv mobilă – şi nu aveam mai mult de 15 minute pauză, la 13 ore de muncă. Şi eu am lucrat câteva zile, la firma turcească unde a lucrat el, însă am renunţat şi am venit mai repede acasă, nemulţumit de condiţiile de acolo. Primisem pentru două săptămâni suma de 300 de euro, aşa că m-am supărat şi m-am întors în țară. Asta nu e deloc o noutate, fiindcă aproximativ trei sferturi din românii care merg la firma aceea se întorc în ţară, ca vai de ei, după câteva zile.

Auziţi şi dumneavoastră: eram cazaţi, claie pe grămadă, într-un hotel  din Rodemann, iar la bucătărie ne înghesuiam câteva zeci de oameni, la un singur aragaz, ca să ne gătim câte ceva de-ale gurii. Ghiţă, săracul, ar mai fi dorit să stea până pe data de 15 a lunii viitoare, ca să-şi ia întreg salariul pentru care s-au înţeles, vreo 1200 de euro. Însă n-a mai apucat, fiindcă m-a sunat alaltăieri că l-au bătut ăia de l-au rupt.”

Victima ascultă, cu ochii măriţi de atenţie şi, într-un târziu, reuşeşte să vorbească, însă cu multă dificultate:

„Eu am spus la bucătărie ceva de drepturile noastre încălcate, însă oamenii patronilor turci, români de-ai noştri, m-au auzit ce spun. Şi atunci unul din ei m-a apucat de gât şi mi-a zis să-mi ţin gura. N-am ripostat şi m-am dus în cameră. Aflat acolo, după vreo cinci minute, m-am trezit cu şase colegi români – din care îi ştiam pe doi, pe Elvis şi pe Vlad – iar aceştia au tăbărât pe mine. M-au bătut minute în şir, cu pumnii şi picioarele, aflat la pământ, în timp ce unul dintre ei îmi ţinea piciorul pe gât. După ce s-au oprit, m-am odihnit un pic, plin de sânge şi, având maxilarul rupt, mi-am făcut bagajele. Apoi, la um moment dat am ieşit din hotel şi am luat-o la fugă spre un autobuz, însă imediat m-am trezit cu ei, după mine. Şi, acolo, în stradă, am mai încasat o bătaie. Norc totuși cu faptul că, în timp ce mă băteau, scena a fost văzută de o fetiţă de 12 ani care şi-a alertat tatăl, iar acesta a sunat la poliţie. Aşa am scăpat: polițiștii m-au dus într-un adăpost al Crucii Roşii Internaţionale şi apoi ieri noapte cumnatul a aranjat să iau o cursă spre România. Aşa am ajuns azi dimineață la Cluj, unde m-a preluat cumnatul”.

Verdict amânat

Însă, la I.M.L.Cluj, chinurile bărbatului erau departe de a lua sfârșit, asta pentru că legea le-a interzis medicilor clujeni să-i emită certificat, atâta timp cât acesta are buletin de Vaslui, iar agresiunea nu s-a petrecut pe raza județului Cluj, ci taman în Germania.

Așa că  Gheorghe a fost sfătuit să purceadă cât mai rapid spre județul de baștină și să se prezinte la prima Unitate de Primire a Urgențelor de acolo și, după aceea, cu documentația aferentă, la Institutul de Medicină Legală din reședința de județ.

Însă, brusc, pentru cei doi s-a ivit încă o situație delicată: rămăseseră fără bani și riscau să piardă cel mai rapid tren spre Vaslui dacă ar fi făcut un drum până la Câmpia Turzii, undese află soția lui Alin. Așa că, fără a-și face titlu de glorie, semnatarul acestor rânduri le-a oferit suma de bani necesară pentru a ajunge cu trenul de pe ruta Timișoara – Iași (poreclit de către cunoscători, “al Foamei”) la destinația mult dorită, într-un timp cât mai scurt. Apoi, înainte de a porni spre gară, cumnatul victimei mărturisește care vor fi pașii lor următori:

“O să dăm în judecată firma turcească din Germania care ne-a închiriat nemților, dar și firma românească de plasare a forței de muncă, pentru că ne-a promis marea cu sarea, nimerind, în schimb, într-un adevărat infern. De asemenea, mergem până în pânzele albe ca să spargem și cuibul de români care le fac jocurile acolo, practic să-I aducem în fața legii pe bătăușii cumnatului meu!”

Acestea fiind spuse, cei doi își iau rămas bun de la subsemnatul, după care părăsesc, grăbiți, instituția medicală clujeană…