Andrei  este originar din judeţul Neamţ şi studiază la o facultate din Cluj-Napoca. Miercuri, 24 martie, acesta s-a prezentat la I.M.L. Cluj, cu urme de agresiune pe mâini şi gât. Mărturiseşte că le-a dobândit cu o zi înainte, de la un vecin, în parcarea unui bloc de pe strada Godeanu, din cartierul clujean Gheorgheni. Tânărul afirmă că insul, un proprietar de BMW – dar posesor de uscătorie de bloc, şi el fără parcare cu abonament  – l-a pocnit în faţa iubitei sale, supărat că ar fi ocupat unul din locurile nimănui, unde parca de obicei şi acesta!

Tânărul, longilin, în vârstă de 20 de ani, mărturiseşte deschis că locuieşte cu chirie într-un bloc de pe strada Godeanu, din cartierul Gheorgheni, în proximitatea Clinicii Interservisan.

„Nefiind proprietar – şi fără drept de abonament pentru parcare – îmi parchez şi eu maşina pe unde pot, zilnic pe unul din cele trei-patru locuri ale nimănui din zonă. Însă, lăsând întotdeauna un bilet în geam, cu numărul meu de telefon. Aseară – eram însoţit de iubită – am vrut să parchez pe unul din aceste locuri, însă, brusc, a ieşit din bloc un bărbat, în vârstă de 40-45 de ani, pe care-l ştiu că parchează ca şi mine, neavând nici el abonament. Nu-i ştiu numele, însă precis o să-l aflu după ce o să depun plângerea la poliţie, astăzi, împotriva lui! Ei, bine, acesta, fără mască de protecţie pe faţă şi mânat de furie, s-a apropiat nepermis de tare de noi, ca să ne certe că am fi parcat pe locul său.

L-am rugat, atunci, să se dea în spate şi să nu favorizeze transmiterea virusului. Eu m-am tras cât am putut din calea lui, în timp ce prietena mea, îngrijorată de situaţie, încerca să trateze cu el, spunându-i mereu că locul acesta este al nimănui, deci nu are de ce se înfuria. Zadarnic! Urla pur şi simplu la mine că, fiind student, n-am ce căuta acolo şi să-mi duc imediat maşina din faţa ochilor săi, fiindcă e o tigaie! Recunosc, nu am nu ştiu ce maşină, el are un BMW, dar locuieşte într-o uscătorie modificată şi cred că e genul de om care, pentru faţadă, ar fi în stare să locuiască şi în maşină, doar să fie cotat de societate drept un ins bogat şi împlinit! Apoi, supărat că încerc să bâigui şi eu ceva, şi-a pus portofelul cu actele şi mobilul pe ciment – şi a sărit pe mine. N-a reuşit să mă lovească, decât să mă zgârie pe mâini – pentru că mă eschivam – reuşind totuşi, până la urmă, să-mi ardă un pumn puternic, în cap. Între timp, apucasem să strig şi eu după ajutor, astfel că o mulţime de vecini apăruseră deja, la ferestre, şi să privească spectacolul oferit de noi. Şi, imediat după ce m-a lovit, a apărut, în fugă, şi soţia lui, care l-a luat de braţ şi l-a tras, cu forţa, înapoi, în bloc…”  

Nu-şi încheie bine vorba şi tânărul este poftit în cabinetul de consultaţii. Se întoarce, după câteva minute, cu un certificat pe care-l ţine, timid, în mână. Apoi, înainte de a părăsi instituţia medicală clujeană, ţine să precizeze:

„Acum, când o să depun plângere, sunt tare curios: oare câţi dintre vecinii care au văzut scena vor veni la poliţie să depună mărturie pentru mine? Chiar dacă nu va veni nimeni – din teamă sau cine ştie din ce alte motive – eu am să-mi continui demersurile împotriva acestui om sălbatic, asocial, care sfidează orice normă de convieţuire”!