Alexandru este un muncitor constructor din satul Lujerdiu, comuna Corneşti, în vârstă de 18 ani. Acesta mărturiseşte, marţi 5 ianuarie, la I.M.L.Cluj, că weekend-ul trecut i-a adus mult ghinion, fiindcă, după ce a chefuit împreună cu nişte prieteni cu proastă reputaţie din sat – dintre care doi proaspăt eliberaţi din penitenciar – între el şi un comesean s-a încins, mai târziu, o bătaie, de pe urma căreia a ieşit teribil de şifonat! Şi totul a pornit de la o datorie mai veche!
Înainte de a-mi povesti păţaniile care l-au adus, bine bumbăcit, la I.M.L. Cluj, Alexandru îmi dezvăluie, cu mândrie, câteva lucruri despre el.
În primul rând arată că e pasionat de munca sa de constructor şi de progresele pe care le face în domeniu, astfel că, în doar un an de practică pe şantiere, a învăţat toate operaţiunile necesare construcţiei şi finisării unei case, lucru pe care-l consideră un început destul de bun pentru ceea ce speră să ajungă în viaţă. Apoi îmi prezintă ”decorul” unde s-au pregătit ostilităţile viitoarei confruntări violente, ce a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică a începutului de an: într-un abator în reabilitare din localitatea Lujerdiu, împreună cu nişte colegi de muncă, unde a încins un joc de cărţi, alimentat cu băutură din belşug!
„Jucam cărţi şi beam cu colegii de muncă de la abator: cu Radu, un băiat de vreo 32 de ani – cel care mă va pocni mai târziu – şi cu Ştefi, de 24, ieşit din puşcărie de un an, muncitor şi el. La un moment dat i-am părăsit şi m-am dus până în satul vecin, Tioc, la iubita mea, ca să o văd. La întoarcerea în Lujerdiu m-am oprit la casa lui Mihai, un alt prieten de-al meu, unde după câteva minute a apărut şi Flaviu – un băiat ieşit, la rândul lui, din pucărie, de vreo jumătate de an. Acolo, Flaviu şi-a amintit că Radu trebuie să-i dea o datorie şi i-a transmis, prin telefon, că, în cazul în care nu i-o restituie, îl bate de-l omoară. Desigur, vorbe spuse la băutură. Însă atunci mi-am amintit că Radu îmi datorează şi mie nişte bani şi l-am somat, la rândul meu, să-mi înapoieze datoria” – explică Alexandru.
Dialogul telefonic al celor doi prieteni a avut darul să-l irite la culme pe Radu, care, nici una, nici alta, l-a provocat la o bătaie „parte-n parte” pe Alexandru, neuitând să menţioneze că, în caz că nu se va prezenta, va veni el la domiciliul lui şi-l va face una cu pământul – pe el, dar şi pe mama sa. Adaugă apoi Alexandru, scărpinându-se în cap, parcă încurcat de turnura pe care o vor lua lucrurile:
„Ne înţelesesem să ne batem „parte-n parte”, însă l-am luat cu mine şi pe Flaviu, ca să am pe cineva de partea mea, mai ales că şi lui îi datora Radu bani. Iar Radu a venit la confruntare, la rândul său, împreună cu Ştefi, celălalt coleg pe care-l lăsasem la abator. Întâlnirea a avut loc pe uliţa satului. Între timp mi-a venit puţin mintea la cap şi le-am zis că nu e cazul să ne certăm, însă când m-am apropiat de ei, ca să-i conving, Ştefi m-a şi lovit. Iar când a văzut Flaviu că Ştefi m-a pocnit, imediat a şi sărit pe el! Moment în care a intrat în rol Radu -văzându-mă neprotejat – şi m-a stâlcit în bătaie, cu pumnii şi picioarele! N-a mai putut fi oprit de nimeni, atât era de pornit contra mea. S-a oprit singur abia când a văzut în ce hal îmi curgea sângele din gură!”
După această repriză de bătaie, încasată de Alexandru, prietenul său Flaviu l-a luat de subsuori şi l-a transportat pe la domiciliul lui Mihai, de unde a venit apoi tatăl vitreg al lui Alexandru şi l-a dus acasă.
„Am dormit toată noapte noaptea, iar dimineaţă, când mi-am mai revenit puţin, m-a dus tata, cu maşina, la U.P.U. Cluj-Napoca. A doua zi el mi-a spus că l-a sunat Radu, ca să ne intimideze, zicând că şi-a angajat deja avocat deoarece eu am pornit întreaga situaţie” – adaugă el, profund nedumerit. Curând, tânărul este poftit în sala de consultaţii şi, după circa douăzeci de minute de şedere acolo, se întoarce ţinând în mână un certificat în care legiştii i-au recomandat între opt şi nouă zile de îngrijiri medicale.
Apoi, parcă brusc înviorat, concluzionează: „De aici merg direct la poliţia din Corneşti şi depun plângere pe numele lui Radu. Nu-l iert. Recunosc, sunt de vină că am vorbit urât cu el, dar nu trebuia să mă lovească în aşa hal, mai ales după ce a văzut că sunt sub influenţa alcoolului. Şi-n plus, am aflat că a declarat la poliţie că m-a bătut la el în casă – lucru total neadevărat, doar ca să mă bage la violare de domiciliu…”
Şi, după ce-şi încheie fraza, tânărul trage puternic aer în piept, salută respectuos şi părăseşte instituţia medicală clujeană…
