Bazil Şandru e un bărbat în vârstă de 42 de ani, din Petreştii de Mijloc, localitate situată în apropierea Cheilor Turzii. Luni, 21 septembrie, după nouă zile de internare la Clinica de Neurochirurgie din Cluj-Napoca – unde a suferit două dificile intervenţii chirurgicale – acesta s-a prezentat, în sfârşit, la I.M.L. Cluj, pentru a fi văzut de medicii legişti. Totul, după ce un consătean, recidivist notoriu, l-a distrus în bătaie pentru că-l suspecta că ar fi trăit cu nevasta lui, în timp ce el se afla în puşcărie!

Rareori mi-a fost dat să văd un om mai distrus fizic decât Bazil Şandru, şofer de TIR în Spania şi deţinător de avere, acareturi şi utilaje agricole în satul natal, Petreştii de Mijloc! Acesta îmi mărturiseşte, cu glas stins, în sala de aşteptare a I.M.L.Cluj, că a fost nimicit în bătaie de un consătean, recidivist notoriu. Acesta e celebru pentru că, în urmă cu câţiva ani, i-a scos, cu un băţ, ochiul asistentei medicale din sat, soţia primarului din acea vreme – iar lui, recent de tot i-a fracturat craniul, maxilarul şi nasul, provocându-i, de asemenea orbirea la ochiul stâng.

Povesteşte victima, dregându-şi puţin vocea: „Pe data de 5 septembrie mă aflam în ţară şi am mers la un vecin. Acolo, pe terasa casei, ne-am cinsit cu o sticlă de pălnică de prune şi am început discuţii, împreună cu gazda şi alţi doi vecini. Am avutclipe plăcute  – dar numai până a venit la noi Nicuşor, recidivistul zonei, mai tânăr decât mine cu doi ani… Acesta a luat la început în primire gazda, acuzând-o că ar fi avut, în urmă cu cincisprezece ani, relaţii sexuale cu concubina lui de atunci, după care m-a acuzat şi pe mine de acelaşi lucru. Asta pentru că, tot în acea perioadă, i-am luat femeia în maşina mea şi am adus-o în sat, de milă fiindcă avea în spinare un miel, care ar fi îndoit-o dacă îl ducea în spinare până-n sat. Să nu vă mai spun că am avut cu el o belea şi în urmă cu doi ani, când mi-a furat din maşină suma de două sute de lei, culmea, după ce tot eu îi dădusem de băut la crâşmă”…

Bărbatul, având faţa scrijelită de lovituri, mă priveşte direct în ochi, dornic să observe efectul spuselor sale asupra mea, după care continuă:

“Acum i-am interzis să mai aibă astfel de discuţii cu mine, dar el şi-a continuat-o vreme – în acelaşi ton – cu consăteanul, după care a plecat. Eu am mai stat ce-am mai stat, după care am plecat fiecare spre casele lui. Iar când am ieşit în drum, numa` m-am trezit atacat, pe la spate – de el, feciorul lui, sora acestuia şi actuala concubină. Prima lovitură încasată a fost în coaste şi m-a pus la pământ, apoi a venit peste mine un potop de lovituri – cu bâte, pumni şi picioare. Mi-au distrus ochiul, mi-au fracturat ţeasta şi o falcă, mi-au rupt de asemenea şi nasul, dar când au făcut-o eu nu mai simţeam deja nimic, eram leşinat… Curând, un consătean m-a ridicat şi, la rugămintea mea, m-a urcat în tractorul său şi m-a dus acasă, de unde am sunat după salvare”.

Bazil trage puternic oxigen în piept, şi apoi îşi continuă relatarea: „Am ajuns, cu ambulanţa, la secţia de Urgenţă a Spitalului Municipal Turda, dar acolo – după ce d-na doctor mi-a spus că nu-mi face nimic – m-am înfuriat şi am refuzat internarea. Dar, a doua zi, durerile au fost insuportabie, aşa că am luat o maşină şi am venit la U.P.U. Cluj-Napoca, unde m-au preluat doctorii şi m-au transferat de urgenţă la Clinica de Neurochirurgie, pentru operaţie la cap şi la nas. M-au operat, pe rând, la nas – un medic de la Clinica de Chirurgie Maxilofacială, venit special, care mi-a implantat şi două tije metalice şi, la cap – unul din clinică, pentru că osul îmi intrase în creier şi aveam şi sânge peste tot, în cutia craniană… Cât despre ochiul stâng, cu care nu mai văd decât prin ceaţă, medicii nu mi-au dat mari speranţe, dar voi încerca să-l repar în Spania, unde am asigurare de sănătate şi tot ce treebuie.”

Îl întreb pe bărbat ce are de gând să facă în continuare, moment în care acesta se ambalează, teribil de supărat: „Ce-aş putea face cu un ticălos cu probleme mintale, căruia i-am făcut numai bine în trecut? De milă, i-am dus un camion de BCA, ca să-şi facă o amărâtă de casă – şi uite cum mă răsplăteşte! Pe deasupra, de-acum nu voi mai putea munci niciodată ca şofer – din cauza ochiului – şi voi fi nevoit să mă reprofilez în Spania, fiindcă vreau să rămân deocamdată acolo! Cât despre pedepsirea lui, normal că am să mă lupt să-l văd, din nou, acolo unde îi este locul, la puşcărie!” Bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii, unde zăboveşte circa o jumătate de oră… Se întoarce fără nicio hârtie fiindcă, datorită gravităţii cazului, „verdictul” medicilor va ajunge direct la poliţie şi apoi la Parchet, unde va fi instrumentat cazul său. Apoi, parcă resemnat, îşi ia rămas bun de la mine şi părăseşte sediul instituţiei medicale clujene…