Bătaie ca-ntre primatele din filmul „Tarzan – fiul junglei”, în zona lacului cu acelaşi nume – „Tarzan” – din Turda, între nişte romi tineri şi proprietarii unei cabane! Motivul: după ce romii au băut ceva, li s-a făcut foame şi au început să caute lemne de foc, pentru a-şi prepara mititeii şi grătarele. Şi, pentru că lemne nu se prea găsesc pe acolo, au început să scoată geamurile şi partea lemnoasă a cabanei respective! Curând, au apărut şi proprietarii, iar când aceştia, justificat, au pretins explicaţii, tinerii i-au luat la bătaie!
„Lacul Tarzan” sau, cum îl numesc localnicii, „Lacul fără fund” este un obiectiv turistic, superb, al municipiului Turda, situat în apropierea Băilor Sărate – totodată renumit pentru că nimic din ce cade în el nu poate fi găsit decât cu un uriaş efort. Ei, bine, în zona acestui lac a avut loc, la 1 mai „muncitoresc”, o încleştare teribilă, între proprietarii unei cabane aflată în apropiere şi paisprezece romi, cu vârste cuprinse între 15 şi 21 de ani! Tinerii, care locuiesc în zona blocurilor, dornici de o evadare în natură, s-au apucat de chefuit şi, la un moment dat, bucătarul lor i-a trimis să procure lemne de foc. Întreaga tărăşenie am aflat-o marţi, 4 mai, la I.M.L. Cluj, din gura reprezentanţilor ambelor tabere, aflaţi acolo pentru a-şi procura certificate medico-legale, care să ateste agresiunea produsă asupra lor…
Primii sosiţi la I.M.L. Cluj sunt dl. Vasile, 46 de ani şi dl. Mircea, 54, proprietarii casei văduvite – de uşi, ferestre şi alte părţi lemnoase – pentru a astâmpăra pofta de mici şi grătare a tinerilor şi invazivilor romi. Ambii sunt loviţi, bine, mai ales în zona capului, cu menţiunea că dl.Vasile are creştetul cusut cu aproximativ nouă copci, de la un par încasat în moalele capului… Cel care-mi relatează întreaga întâmplare e dl.Mircea, mai puţin suferind şi singurul capabil s-o facă într-un mod extrem de coerent. Îşi începe acesta, cu amabilitate, povestirea:
„Romii se aflau la iarbă verde, în apropierea cabanei noastre cu două camere, care, de o vreme nu e locuită, noi având casa la circa o sută de metri de ea. Şi am văzut cum tinerii respectivi, care trăiesc la blocuri, săriseră gardul şi demolaseră deja: geamuri, scânduri din construcţie, până şi un hambar pentru depozitarea porumbului. Doreau să facă un foc de tabără şi să le folosească la prepararea grătarelor. Atunci am intervenit, împreună cu fratele meu şi i-am întrebat, calmi:
„Mă, băieţi, e frumos ce-aţi făcut, c-aţi distrus tot?” Şi, când să intru în cabană, să văd ce pagube au făcut – Vasile se afla deja acolo – unul dintre ei m-a lovit, din spate, cu pumnii. Iar, când m-am întors, altul mi-a ars una cu „leaţul”, în cap. Erau mulţi, şi în cabană şi în curte, iar eu mers spre gard – şi am sunat la poliţie. Însă, în timp ce vorbeam cu poliţiştii, l-au lovit pe fratele meu în cap, cu o bucată de lemn, peste gard. Între timp, majoritatea tinerilor a fugit, însă noi am reuşit să reţinem, până la venirea poliţiei, pe trei dintre ei – printre care şi pe o fată – şi aceştia au fost cei care le-au dat autorităţilor numele celorlalţi. Astfel că, la scurt timp, poliţiştii şi jandarmii i-au adus pe toţi la locul faptei.”
Curând, cei doi fraţi au fost transportaţi cu o ambulanţă SMURD la Spitalul Municipal Turda, unde au rămas, preţ de câteva ore, pentru a li se acorda îngrijiri medicale. Apoi s-au deplasat la poliţie, unde au depus plângere pe numele tinerilor. Continuă, apoi, dl. Mircea, cu o mină extrem de surprinsă şi ultragiată:
„Acolo, la spital, au venit şi rudele lor – cu mic, cu mare – şi ne-au ameninţat cu moartea, fiind potolite, cu greu, de către jandarmi! Din fericire, la reconstituirea făcută cu Poliţia criminalistică, una dintre fete a descris, cu sinceritate, situaţia, pentru că toţi ceilalţi susţineau, sus şi tare, că noi i-am atacat, fiind înarmaţi cu bâte, la capătul cărora erau dispuse cuie! Şi, până la urmă, poliţia le-a luat declaraţii la toţi, însă vinovaţi de distrugerea cabanei şi de agresiunea comisă asupra noastră n-au fost decât vreo patru-cinci…” Curând, cei doi fraţi sunt poftiţi în cabinetul de consultaţii. După câteva minute, aceştia se întorc ţinând în mână câte un certificat, în care legiştii le-au recomandat, după cum urmează: dl. Mircea – două zile de îngrijiri, iar dl. Vasile – două săptămâni de îngrijiri medicale! Apoi, acelaşi narator concluzionează:
„Nu ne trebuie nimic de la ei – nici măcar bani! Vrem doar ca legea să ne facă dreptate, fiindcă nu dorim să păţim, pe viitor, ceva, din partea lor! ” Apoi, luându-şi rămas bun, cei doi părăsesc instituţia medicală clujeană…
Nu trec mai mult de două minute şi în sala de aşteptare a I.M.L. Cluj îşi face apariţia şi Lucian, „bucătarul” grupului de romi, un tânăr prezentabil, în vârstă de 19 ani, însoţit de părinţi. Practic, o victimă colaterală a conflictului, dar, de fapt, cel care le ceruse tinerilor să facă rost de lemne pentru foc, neştiind că aceştia vor devasta cabana celor doi fraţi! Povesteşte acesta, indignat, la rândul său:
„Eu mă aflam la pregătirea cărnii şi, brusc, i-am văzut pe cei doi fraţi fugind cu bâta după prietenii mei. Ulterior a mai apărut un domn, mai bătrân, o rudenie probabil – iar eu m-am dus la ei ca să-i rog să se calmeze. La care, cei doi au năvălit pe mine şi, după ce am încasat câteva lovituri, am realizat că nu pot să-i liniştesc, aşa că m-am apărat! Am fost lovit de trei ori, cu bâta în cap, am şi o rană la picior – totul pentru că am vrut să calmez spiritele. Şi bătuţi mai sânt vreo trei dintre prietenii mei!”
Intervine, rapid, îndiscuţie şi tatăl băiatului, care ascultase până atunci cu atenţie relatarea tânărului:
„Să ştiţi că toţi trei proprietarii îl băteau pe feciorul meu – şi, indiferent ce v-au povestit ei – dacă un băiat din grup nu-l lovea în cap pe cel cu mai multe copci, fiul meu putea fi mort la ora aceasta! Fiindcă doreau să-i dea numai lovituri grele, ce-i puteau deveni fatale!”
Nu-şi ispărveşte bine omul vorbele şi fiul său este poftit, la rândul său, în cabinetul de consultaţii. Se întoarce curând, cu un certificat în care medicii i-au recomandat patru zile de îngrijiri. Apoi, după ce salută respectuos, tatăl şi fiul părăsesc în tăcere, Institutul Medico-Legal din Cluj-Napoca…
