Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie de cultură care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, organizează, în perioada 30 octombrie – 17 noiembrie 2019, expoziţia personală de pictură a artistului Marcel Bunea, intitulată „Tăceri articulate”.
Deschiderea oficială a expoziţiei va avea loc miercuri, 30 octombrie 2019, cu începere de la ora 18.00, la sediul edificiului muzeal – Palatul Bánffy, situat în P-ţa Unirii nr. 30, în prezenţa artistului Marcel Bunea, alături de care se vor afla şi cei doi curatori ai evenimentului, istoricii şi criticii de artă Ruxandra Demetrescu şi Cătălin Davidescu, precum şi comisarul de expoziţie Alexandra Sârbu, istoric de artă.
Expoziția va rămâne deschisă publicului spre vizitare până în data de 17 noiembrie 2019, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10.00-17.00.
TĂCERI ARTICULATE reflectă viziunea artistului despre pictură „ca realitate trans-substanțială, adânc imprimată în psihicul uman…” și propune o distanțare de ceea ce, în mod generic, poate fi perceput ca Minimalism. Arta lui Marcel Bunea nu intenționează să „emoționeze… la modul primitiv, ci să ne pună în situația de-a gândi asupra a ceea ce ne înconjoară și asupra a ceea ce este în noi, în străfundurile conștiinței noastre”. Artistul își definește demersul astfel: „Trans-substanțialismul desemnează constanta și obsesiva mea preocupare pentru ordinea spirituală… Prin ordine spirituală nu înțeleg neapărat reprezentare dogmatică și nici clasica plăcere retinală.”
Cătălin Davidescu, curator al expoziției alături de Ruxandra Demetrescu, apreciază: „«Tăceri articulate» este un discurs exemplar asupra efortului spre perfecţiune şi a vârstei mature la care a ajuns arta lui Marcel Bunea, fiind concepută intenţionat în contrast cu tendinţele heterodoxe actuale, care încercă să instaureze o viziune globalizatoare la nivelul limbajului vizual, dar mai ales al demersului teoretic. Artistul a ajuns acum într-un moment de relevare a concluziilor sale estetice, rezultat al unor cercetări de peste două decenii, materializate într-un număr impresionant de lucrări şi evenimente expoziţionale, în urma cărora a reuşit să-şi confirme sau să-şi restructureze, după caz, parte din ansamblul unui proiect vizual amplu şi deopotrivă riscant prin elitismul pe care acesta în mod deliberat îl presupune. Încă de la debutul său furtunos cu ciclul «Nefârtaţilor» şi până la actualele forme geometrice, în pofida unei aparente discrepanţe stilistice, este relevată o coerenţă a gândirii sale artistice, care a trecut prin mai multe forme de expresie vizuală, pentru a se înţelege pe sine şi, nu în ultimul rând, pentru a se putea raporta permanent la un fenomen în mişcare, aşa cum este arta contemporană”.
Extinzând această perspectivă, Ruxandra Demetrescu sublinia în mod pregnant: „Convins că «pictura este o profundă tăcere articulată», el a optat pentru limbajul non-obiectual ca modalitate privilegiată de aprofundare a mijloacelor și sensurilor picturii, într-o alternativă ce regândește, regăsește și fructifică acum – la finele celui de al doilea deceniu al secolului 21 – posibilitățile artei abstracte, care a dominat veacul trecut, fiind adesea privită ca cea mai mare invenție a modernismului. […]Aspirația către puritatea abstracției se poate vedea în toate lucrările lui Marcel Bunea din ultimii ani; ea reprezintă expresia unei libertăți – greu câștigate – ce poate fi definită ca eliberare – definitivă – de orice constrângere mimetică. Căci renunțarea la suportul figurativ permite, mai presus de orice, concentrarea asupra mijloacelor esențiale ale picturii: desenul, genul proxim și culoarea, diferența specifică. Privitorul nu mai este invitat «să intre» în spațiul iluzoriu tridimensional al tabloului, ci să rămână «agățat» de suprafața implacabilă, imperioasă și opacă a stratului de culoare uniform, construit în secvențe cromatice contrastante. Demersul recent practicat de Marcel Bunea poate fi definit ca rigoare (conceptuală) și măiestrie (înțeleasă ca excelență a meșteșugului pictural). […]”.
