Situată în Piața Unirii, la numărul 29, acolo unde se intersectează Bulevardul 21 Decembrie 1989 și strada Regele Ferdinand, clădirea Hotelului Melody apare în peisajul urban al Clujului la jumătatea secolului al XIX-lea.

Înainte de apariția maiestuoasei clădiri a hotelului, pe acel loc existau două clădiri în care funcționaseră Biroul Fiscal al Clujului, care s-a transformat ulterior în berăria ,,Fiskus” și o a doua clădire în care se afla hotelul ,,Pannónia”.

Hotelul Central de acum 130 de ani

După moartea lui Plihal, Gabor Nagy devine chiriaș, clădirea este modernizată și se deschide aici un hotel numit Central.

În anul 1890, această clădire a Clujului a fost reconstruită după planurile arhitecților Antal Oriold și Benedek Endstrasser care au adus câteva modificări întregului ansamblu, conferindu-i monumentalitatea de astăzi prin unificarea celor două construcții anterioare, soluție marcată ingenios printr-un turn înalt.

Astfel, această clădire este transformată în hotelul Központi Szállo, adică Hotel Central, eveniment ce semnifică începutul unei lungi perioade în care edificiul nu își va schimba prea mult funcționalitatea.

Pentru câteva decenii, în perioada interbelică, clădirea Hotelului Central va deveni sediul unei organizații caritabile – „Societății Surorilor Sociale” (Szociális Nóvérek Társasága) – iar la etajul al doilea al edificului va funcționa o capelă.

O dată memorabilă din istoria hotelului a fost ziua de 12 octombrie 1902 când a fost dezvelit Grupul Statuar Matia Corvin. Banchetul oferit cu această ocazie a fost găzduit în restaurantul de la parter.

Cămin pentru femei

Destinația clădirii a fost schimbată în 1920 când Asociația Socială a Maicilor a deschis aici un stabiliment în care lucrau doar femei. Singurii bărbați care munceau în incintă erau portarul care asigura paza de noapte și bucătarul șef, apoi mai era preotul care oficia slujbele în capela amenajată la etajul al doilea. Regulile institutului erau destul de stricte, aici nefiind permisă vorbirea cu glas tare și nici ascultatul muzicii, astfel că în centrul orașului, în cea mai mare și mai aglomerată intersecție exista această nesperată oază de liniște.

Primul bar de noapte

După al Doilea Război Mondial și după evenimentele care s-au succedat, în clădirea frumosului hotel va funcționa un cămin studențesc și Restaurantul „Pescărușul” (Sirály). La jumătatea secolului XX, clădirea redevine hotel, unde funcționa totodată și primul bar de noapte din Clujul postbelic, loc în care evolua o orchestră profesionistă de jazz.

Clădirea a redevenit hotel în anii ‘60, când la colțul de la baza turnului s-a deschis pasajul pentru pietoni, astfel încât să se faciliteze trecerea unui număr mai mare de oameni, zona fiind intens circulată.

În perioada comunistă, hotelul numit acum Melody a avut o alură occidentală, aici fiind deschis primul club de noapte al Clujului, care mai târziu s-a transformat în discotecă, denumită de către clujeni, neoficial, „Groapa”.

Restaurantul de la parterul hotelului era extrem de căutat, seara găsindu-se greu un loc, astfel că erau destule situații în care o persoană să ceară loc la masa unor necunoscuți. În mijlocul sălii exista un ring de dans, oamenii dezlănțuindu-se pe ritmurile orchestrei care ambienta atmosfera. Preparatele de bună calitate, băuturile rafinate și servirea ireproșabilă făceau din acest restaurant, unul dintre cele mai căutate ale orașului.

Loc de întâlnire al artiștilor clujeni

La etajul al doilea, se afla barul C.O.L.A. (Clubul Oamenilor de Litere și Artă) unde intrarea era admisă doar pe baza unei legitimații care atesta faptul că persoana respectivă era membră a Uniunii Scriitorilor, Uniunii Compozitorilor, Uniunii Artiștilor Plastici, etc. Personalități ale vieții culturale clujene se întâlneau în acest spațiu care oferea o numită intimitate, dar și o notă de exclusivism.

Pe timp de noapte, firma luminoasă cu numele „Melody”, foarte vizibilă, atrăgea privirile trecătorilor, îmbiindu-i să treacă pragul acestui loc. Mulți dintre cei care vizitau Clujul, doreau să se cazeze în Hotelul Melody, atrași de numeroasele posibilități de distracție.