Am întâlnit diverse cazuri de violenţă domestică, în care femei au fost agresate de către soţi, dar şi cazuri în care doamne, profitând de legile noi, referitoare la ordinul de restricţie, îşi provoacă soţii, o încasează şi beneficiază la final de prevederile acestora. Însă, astăzi o femeie care s-a autoflagelat a încercat imposibilul: cu tupeu, s-a prezentat la I.M.L. Cluj afirmând că ar fi fost tăiată la mâini, cu un obiect, de către soţ. Fini psihologi, medicii au ascultat-o, i-au îndurat până şi jignirile, eliberându-i până la urmă şi certificatul mult visat – nu însă fără a consemna verdictul: „autoagresiune”!
De o dovadă grăitoare a modului în care o femeie poate îşi poate urî partenerul de viaţă – chiar dacă e tatăl celor doi copii ai ei – atunci când iubirea s-a epuizat, am avut parte în dimineaţa zilei de miercuri, 27 ianuarie, la I.M.L. Cluj.
Protagonista, sub patruzeci de ani, minionă, blondă, bine proporţionată, atrăgătoare. Pare pusă pe fapte mari şi pufăie nemulţumită pe nări, asemeni unei dive. S-a prezentat pentru a fi văzută de către legişti şi, în acest sens, îşi completează formularul necesar primirii sale în cabinetul de consultaţii. Îmi întoarce duşmănos spatele după ce-o întreb, politicos, ce vânt o aduce la I.M.L.
La tăcerea ei încurcată presupun, cu voce tare, că-i vorba de vreo agresiune domestică, şi o liniştesc menţionând că nu sunt interesat de cazul său, nedorind să intru în problemele intime ale oamenilor fără ca respectivii să mi-o ceară.
Ea aprobă, uşor mirată de exactitatea presupunerii mele, după care se depărtatează şi mai mult. Apoi, îşi schimbă brusc atitudinea şi devine numai miere, asta la telefon – deoarece vorbeşte cu cineva extrem de apropiat, iar apelativul “dragule” se distinge mereu… Convorbirea îi este întreruptă de invitaţia de a intra în cabinetul de consultaţii. Însă, după doar câteva zeci de secunde o aud pe femeie lătrând, efectiv, la medici.
Urletele ei s-au prelungit circa două-trei minute – îngânate de replica timorată a personalului – după care…linişte totală. Într-un final se distinge bine sunetul aplicării unei ştampile iar după câteva secunde, respectiva iese, triumfătoare, ţinând în mână actul mult dorit. Extrem de curios – şi în acelaşi timp intrigat de ce-am auzit din sala de aşteptare, loc public – îl întreb pe medic ce s-a putut întâmpla.
Acesta – o adevărată somitate, unul dintre cei mai reputaţi medici legişti de la noi şi, în acelaşi timp, om „de milioane” – trage puternic aer în piept, pregătindu-mă să-mi răspundă la întebare. Însă nu înainte de a-şi lua o mină impasibilă, semn că trebuie să mă aştept la ceva cu adevărat şocant – probabil o sintetizare a situaţiei printr-o butadă sau o glumă de mare efect. Şi, într-adevăr, a fost exact cum mă aşteptam.
Medicul îmi spune că femeia, încă din prima clipă a avut o “atitudine de atac”, ceea ce nu i-a mirosit prea bine. „Pe deasupra, mâinile îi erau scrijelite, orizontal şi vertical, cu ceva ascuţit, probabil un ac, aşa că teoria ei, cum că soţul „ticălos” i le-ar fi făcut, cădea din prima: ar fi însemnat ca respectivul s-o lege fedeleş, după care să o încrusteze minute în şir! Ori, ea ne-a spus că între ei a fost o încăierare spontană… Şi, la întrebările noastre – fireşti, având în vedere faptul că stabileam o stare de fapt – reacţiona extrem de violent din punct de vedere verbal, acuzându-ne încontinuu că o anchetăm.
Apoi, văzând că nu ne prea convinge, a luat-o pe panta că bărbatul ei îşi violează sistematic feciorul – nu prin penetrare ci prin anumite practici, nu le numesc aici – şi totul trebuie să se termine odată, iar ea să ajungă să divorţeze, fiindcă s-a săturat până peste cap de situaţia de acasă. Toate, spuse fără cel mai elementar bun simţ! Până la urmă am calmat-o, i-am adormit vigilenţa şi am menţionat în certificat toate leziunile pe care i le-am găsit pe trup.
Însă, la final, verdictul a fost unul clar: „autoagresiune”. Nu s-a prins, a plecat super-mulţumită. Însă eu sunt îngrozit de modul în care îşi va creşte femeia asta cei doi copii, cum îi va teroriza. În rest, pot spune doar atât, că ne-a confundat probabil cu nişte chelneri – sau cu nişte executanţi care trebuie să consemneze, la dictare, visul ei de astă noapte…”
