Evenimentul a avut loc luni, 14 septembrie, la Centrul de informare și documentare „Martirii Crezului”, deschis în subteranele depozitului de muniție al fostei mine-pușcării din Baia-Sprie, locul unde au fost aruncați, în regim de exterminare, în anii `50 – `60, numeroși deținuți politici, în special floarea preoțimii românești! Seminarul a fost dedicat memoriei foștilor deținuți politici din coloniile de muncă Baia-Sprie, Cavnic, Nistru și nu numai, precum și luptătorilor din Rezistența Armată Anticomunistă. Au participat: dl.Octav Bjoza, președintele AFDPR, reprezentanți ai CNSAS, foști deținuți politici și oficialități locale…
Seminarul a debutat cu salutul primarului municipiului Baia Sprie, Alin Brînda, cel care a sprijinit din tot sufletul deschiderea Centrului de Informare. Acesta și-a arătat entuziasmul pentru că locul a „crescut” și și-a depășit menirea de simplă destinație turistică, dobândind greutatea unui spațiu destinat comemorării unor foști luptători de pe vremea comunismului și totodată informării noilor generații despre atrocitățile petrecute în acea perioadă…
La rândul său, dl. Ion Chertiție, președintele Asociației “Pro-Activ Memoria” Baia-Sprie, una din realizatoarele proiectului a mărturisit, emoționat: “Acum cinci ani am venit aici, împreună cu dl. Grigore Pepene, care avea atunci 91 de ani – fost deținut politic, timp de peste patru ani, în această mină – și am avut ideea să începem construirea Centrului. Am luat o clădire în paragină și, de atunci, cu un efort uriaș, o pregătim pentru numeroase generații de acum încolo”! Un alt participant la proiect, dl. Sasha Nicolici, președintele Asociației “Om pentru Om” Baia Mare a declarat că e mândru fiindcă proiectul la care trudește, a făcut deja ocolul țării – prin unicitatea și originalitatea lui.
”Gratiile apropie sufletele și aici, la Baia-Sprie, practic Dumnezeu a fost în mină, alături de condamnați! Această atroce pușcărie nu e cu nimic mai prejos funestului Sighet, unde a fost încarcerată o parte a capilor bisericii, fiindcă aici alți capi ai bisericii au fost trimiși la exterminare. Aici, de Paște, Crăciun și în alte sărbători sfinte s-au ținut în secret slujbe, de către preoți și episcopi ortodocși, catolici, neoprotestanți – și acest fapt, care i-a ținut pe deținuți în viață, dovedește că nimic nu e deasupra lui Iisus Cristos! Iar proiectul „Martirii Crezului”, care se materializează acum, cu sprijinul dumneavoastră este un exemplu elocvent în acest sens”.
A luat apoi cuvântul dl. Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, mulțumind primarului municipiului Baia-Sprie pentru implicarea sa personală, dar adăugând apoi: „Aici va fi o muncă extraordinară și numai cu dăruire și cu sprijinul Primăriei se va finaliza – pentru că e nevoie de mulți bani – și n-aș vrea să aduc ghinion acestei acțiuni pentru am mai început tot felul de acțiuni în alte părți ale țării, dar ele au fost până la urmă îngropate”.
În continuare, dl. Bjoza s-a referit la sacrificiul foștilor camarazi ai săi de detenție, din care doar trei-patru mai pot relata, ceea ce s-a petrecut în zonă, la Baia-Sprie, Cavnic și Nistru, în urmă cu șaptezeci de ani. Iar reconcilierea dintre victime și călăi, atât de trâmbițată de autorități, o caracterizează astfel:
“Nimeni nu spune că nu este nevoie de reconciliere națională, dar să le fie clar celor care susțin acest lucru: nu este posibilă reconcilierea fără căință, fără ca autoritățile să-și pună cenușă în cap, fără a recunoaște ororile care s-au petrecut pe întreg teritoriul României, inclusiv în aceste locuri! Este o rușine că, după treizeci de ani, Bucureștiul nu are încă un muzeu dedicat crimelor comunismului! Noi i-am iertat pe toți, inclusiv pe criminalii care ne-au trimis la moarte – dar nu ne-am gândit niciodată că legile țării îi ocrotesc! Trebuie făcut ceva! E bine că s-a început aici realizarea unui astfel de muzeu, fiindcă la București sunt numai promisiuni, iar noi ne stingem, rapid, unul după altul și am vrea ca ultimul dintre noi să trăiască și să apuce un asemenea muzeu în România”!
A venit rândul d-lui Silviu Moldovan, șef serviciu la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care a promis întreg sprijinul instituției la care funcționează pentru a furniza cât mai multe documente legate de universul concentraționar din zonă. De aceea, intervenția acestuia s-a centrat în jurul ideii de poveste, ca leac împotriva uitării: “Nu este o poveste de adormit copiii, ci una menită a pregăti noile generații să înțeleagă și să tragă învățăminte din suferința din adâncuri a predecesorilor. Acesta este sensul pe care trebuie să-l cultivăm și faptul că am lansat, dezinteresat, acest proiect este el însuși o poveste. CNSAS va face un efort să aducă documente, ca să se poată studia aici, în acest Centru de informare și documentare”.
Au mai luat cuvântul, până la pauză, Diana Sprânceană, masterand – voluntar la CNSAS, Adrian Nicolae Petcu – CNSAS, preot capelan Florin Smarandi – coordonatorul preoților din Admnistrația Națională a Penitenciarelor, Remus Barna – scriitor, Cristina Pușcaș – cercetător Muzeul Cetății Oradea și Isaia Vâtcă, din Cluj-Napoca, fost deținut politic împreună cu întreaga sa familie. Din luările de cuvânt menționate, a surprins în special duritatea discursului părintelui capelan Florin Smarandi, care se străduiește din răsputeri să înființeze un Memorial al rezistenței anticomuniste, la Spitalul Penitenciar Târgu Ocna – și care a constituit și modelul Centrului de informare și documentare “Martirii Crezului” Baia Sprie. Părintele a declarat, mâhnit, că se lovește la această oră de imense piedici, în demersul său, din partea autorităților penitenciare din România:
“Pentru efortul meu – când Dumnezeu a întors toate cuvintele bune, de la Spitalul Penitenciar Tg. Ocna și m-a luminat să fac un muzeu pentru mărturisitorii închisorilor comuniste – mi-au deschis până și dosar penal și vor să mă decapiteze! Dar ce greu e să faci o asemenea biserică atunci când în instituții e plin de securiști! Noi, cu acești eroi, atâta mai putem face acum: facem legăturile prin “băi” și prin “ocne”, fiindcă această sămânță divină nu trebuie să moară! Și nu este o întâmplare faptul că dumneavoastră vă aflați aici de Ziua Înălțării Sfintei Cruci, fiindcă nimic nu este posibil fără jertfă! Fără jertfă nu se curățește nimic!”
În partea a doua a seminarului – după vizitarea Centrului și pauza de cafea – a avut loc lansarea cărții “Rezistența românească – Povestiri din lagărele de muncă și temnițele comuniste”, aparținând scriitorului și jurnalistului clujean Sorin Grecu, apărută zilele acestea în colecția „Martirii Crezului”, la editura băimăreană “Eurotip”.
Despre Sorin Grecu a scris următoarele, în prefața cărții, prof. univ. dr. Liviu Țîrău, expert în istoria relațiilor internaționale și a comunismului: ”Lectura acestui volum este foarte atrăgătoare, dar impune meditații asupra trecutului și privitoare la viața unor oameni despre care nu am știut în acele timpuri. Formația de filolog și mai ales talentul său scriitoricesc îl așează pe Sorin Grecu în apropierea lui F. Brunea-Fox (Filip Brauner – 1898 – 1977) un remarcabil jurnalist interbelic.
Dar, ceea ce Sorin Grecu realizează în această carte reprezintă o invitație la reflexii asupra noastră, ca indivizi și societate, și a țării în care trăim!” Iar Ioan Chertiție – președintele Asociației “Pro-Activ Memoria”, fost gardian comunist și singurul torționar care a mărturisit în cărțile sale adevărul din închisorile comuniste, el însuși personaj cu o viață de film – a mărturisit despre autor următoarele:
“Am fost invitatul lui Sorin Grecu, la o emisiune Tv, realizată de dumnealui, și apoi l-am vizitat și acasă. Atunci i-am făcut propunerea să apară cu o carte despre Rezistența românească, în colecția “Martirii Crezului”. A fost de acord, dar a venit pandemia și ne-au căzut finanțările. I-am spus că-mi pare rău dar nu mai am posibilitatea de a scoate cartea. Însă, curând, spre marea mea surprindere, m-a sunat și mi-a spus că a rezolvat el finanțarea, astfel că volumul a apărut! M-am implicat în pregătirea lui și vreau să vă spun că această carte e impresionantă, pentru că Sorin Grecu a stat de vorbă, personal, cu fiecare personaj. Nu știu unde și cum i-a găsit – sunt acolo inclusiv victime de la Auschwitz sau ale reeducării de la Pitești – și, cu acest prilej, a scos la lumină adevăruri tulburătoare!”
Iar la final, a luat cuvântul autorul, care a mărturisit, printre multe altele:
“Imediat după revolta din 1989 am intrat în rândurile PNȚ-CD Cluj, ca angajat al regretatului Ion Rațiu, reînființând publicația “Patria” și colaborând, totodată, cu oficiosul “Dreptatea” de la București. Tot atunci, eliberam de comunism, în mod naiv, centrul Clujului – cu o bandă întinsă în jurul statuii lui Matei Corvin – și fixam împreună cu un patriot din Germania, pe zidul Librăriei „Universității”, acolo unde au murit atâția oameni, o Cruce a Martirilor Comunismului. Iar astăzi mă aflu în situația în care realizez pe deplin că mi-am fixat acolo propria cruce, ca parte a unui plan al lui Dumnezeu!”
