Cancan a intrat în posesia unor mărturii cutremurătoare făcute de un fost pacient al secției “Toxicomanii” a Spitalului Județean din Cluj-Napoca. Potrivit acestuia, închiși după o ușă de fier, săptămâni la rând, zeci de pacienți ar fi deseori bătuți și înfometați. În plus, bolnavii trebuie să reziste fără vreun mijloc de comunicare cu familiile. Conducerea spitalului a declarat că nu a primit reclamații privind modul în care sunt tratați bolnavii, dar, fiind vorba de pacienți psihici, “sunt lucruri punctuale pe care e bine să le analizăm sau să schimbăm conduita medicală”.

Drogurile etnobotanice, aflate aproape la vânzare liberă în România, fac multe victime, asta o știm majoritatea. Din luna septembrie a anului trecut, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat practic, din nou, liber la consumul de etnobotanice, hotărând că persoanele care consumă astfel de substanțe nu vor mai fi pedepsite de lege.

Doar că, de foarte multe ori, etnobotanicele sunt stropite cu heroină, pentru ca dealerii să fie siguri că cei care cumpără devin dependenți și se întorc pentru a-și achiziționa doza.

De când etnobotanicele au fost “legalizate” din nou, numărul consumatorilor crește pe zi ce trece, iar aceștia ajung, de cele mai multe ori, vrând-nevrând, în centrele de dexintoxicare.

În Cluj-Napoca, unele dintre aceste centre sunt secțiile de toxicomani din cadrul celor două clinici specializate din oraș: Clinica de Psihiatrie Pediatrică și Toxicomanii – pentru copii – și compartimentul Toxicomanii din cadrul Secției de Psihiatrie III a Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca – pentru adulți.

Forțați să predea telefoanele și percheziționați la sânge

Potrivit mărturiilor obținute de CANCAN.RO, deși centrul de dezintoxicare de la Cluj ar trebui să le facă bine pacienților, aceștia ies din spital, de foarte multe ori, mai rău decât au intrat, fiind închiși cu cheia în doar câțiva metri pătrați, zile la rând, uneori chiar și mai bine de două săptămâni. Odată aduși de aparținători mai încolo de poarta spitalului, pacienții de la “Toxicomanii” din Cluj ar fi forțați să-și predea telefoanele mobile și percheziționați la sânge pentru a nu introduce în instituție droguri.

Bătuți cu pumnii și picioarele?!

În foarte multe cazuri, viitorii pacienți sunt aduși de Ambulanță după ce au fost găsiți leșinați pe stradă. Astfel își fac intrarea în „închisoarea toxicomanilor”.

„Dezbrăcați la fel ca la nudiști și percheziționați în haine, pacienții de la «Toxicomanii» din Cluj sunt obligați să își lase telefoanele sau orice alt mijloc de comunicare la personalul medical. Practic, aceștia nu mai pot lua, deseori, legătura nici cu familia. Pe deasupra, uneori, pacienții sunt bătuți cu pumnii și picioarele de asistenți și brancardieri. Se întâmplă când refuză medicația, ori orice altă regulă impusă de spital”, povestește fostul pacient, care a dorit să își păstreze anonimatul.

“Tratamente groaznice”

“Odată trecuți de ușa albă de fier de la «Toxicomanii», în care yala se închide după fiecare intrare a personalului medical, viitorii pacienți sunt condamnați la bătăi și tratamente groaznice din partea angajaților instituției. Puțini pleacă din spital mai repede de 14 zile. Atunci când știi că ești închis într-o încăpere chiar și o zi, tot ceea ce îți mai lipsește sunt bătăile pe care le poți primi de la asistenți”, mai spune fostul pacient.

Ceai cu gust de șosete, pereți scrijeliți, geamuri cu gratii

Mărturiile sale din “iadul toxicomanilor” sunt absolut cutremurătoare.

“Secțiile de bărbați și femei sunt separate. Mâncarea e raționalizată. Vine cu porția și constă, seara, dintr-o felie de parizer și un triunghi de brânză. Pâinea se împarte dimineața, împreună cu ceaiul care are gust de șosete. Pentru 400 de lei pe zi, atâta cât costă o zi de spitalizare, tu ești uitat, închis și batjocorit.

Ce-ți mai rămâne de făcut este să te împrietenești cu colegii de «celulă», de cele mai multe ori dealeri și foști pușcăriași, pentru care viața de acolo poate fi una acceptabilă. Pereții zugrăviți în verde crud vorbesc. În toate cotloanele stau scrijelite nume, numere de telefon și injurii la adresa asistenților. Ceva nu miroase a bine. Geamurile sunt acoperite de gratii groase și de o plasă ruginită din fier”, declară tânărul

“În secția închisă se fumează la liber”

Experiența extremă nu se oprește însă aici.

“În secția închisă se fumează la liber, fapt care nu deranjează pe nimeni, într-o țară în care, în libertate, nu poți să aprinzi o țigară în niciun local din oraș. Nu o dată au fost cazuri în care câte un pacient a reușit să adoarmă cu țigara aprinsă în pat, dar, de fiecare dată, Dumnezeu i-a ferit de incendii și pagube umane sau materiale”, mai arată fostul pacient.

“De ce s-ar mai chinui cineva să te păzească de boli?”

Zilele nu trec deloc ușor când ești dincolo de ușa de la “Toxicomanii”, potrivit mărturiei tânărului.

“Zilnic ești trezit de asistenții care te înțeapă de câte trei-patru ori o dată cu seringa pentru a-ți da doza de vitamina B și alte medicamente care să te facă bine. Mănuși nu poartă nimeni, de ce s-ar mai chinui cineva să te păzească de boli?

La ora 10.00 fix vine «vizita», care constă într-o gloată de halate albe: de la medicul șef de pe secție la rezidenți și alți studenți la Medicină. Zilele îți trec greu. Parcă afară îți era mai bine: mai un film, mai un Facebook. Aici nu ai voie cu nimic în afară de radioul la care asculți aceleași piese și care ți-e, de foarte multe ori, furat de «colegii de celulă»”, este mărturia tânărului care a trăit coșmarul vieții lui.

“E la fel ca la pușcărie”

Fostul pacient mai spune că încăierările sunt la ordinea zilei în secție, ca și furturile.

“Deseori, te trezești și fără haine sau fără mâncarea primită de la familie, atunci când ești norocos. Asta dacă nu pățești să te încaieri cu mai-știu-eu ce coleg din cei peste 15 la număr pentru că i s-a părut că i-ai vorbit urât.

Cu dor de libertate, îți rămâne doar să speri că va veni și ziua în care vei fi anunțat că ești «eliberat». E la fel ca la pușcărie: totul se întâmplă în afara ei și nimic înăuntru. Dacă nu ai norocul ăsta prea repede, îți rămâne doar să le urli alor tăi durerea printre gratiile geamului, pentru că la orele de vizitat pacienții, și așa puține, mergi doar dacă vor medicii”, mai explică tânărul

“Îți promiți că nu vei mai ajunge acolo câte zile ai”

Deși este vorba, fără discuție, de o experiență traumatizantă, fostul pacient spune că sunt puțini cei care nu se întorc în “închisoarea drogaților”.

“Totuși, nu mulți sunt cei care împlinesc la «Toxicomanii» mai mult de 14 zile. Aceasta ar fi media de internare la spitalul din Cluj. Cu toate astea, cele două săptămâni ți se par infinite. Odată ieșit pe partea cealaltă a ușii permanent închise cu cheia îți promiți că nu vei mai ajunge acolo câte zile ai.

Medicul îți prescrie un tratament scris pe cel puțin câțiva ani, pe care, de cele mai multe ori, îl iei din pricina familiei, care nu mai vrea să aibă probleme cu tine. Cu toate astea, media pacienților care nu se întorc în «închisoarea drogaților» din spitalul clujean este destul de mică”, își încheie mărturia tulburătoare fostul pacient.

Poziția spitalului: “Dacă s-a întâmplat asta, trebuie schimbate lucruri…”

Contactată de Cancan.ro, conducerea spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, a comentat mărturiile fostului pacient.

“Nu am nici o reclamație la nivel de spital despre aceste lucruri. Nu am avut reclamații, procese, dar, având în vedere că sunt pacienți psihici, sunt lucruri punctuale pe care e bine să le analizăm sau să schimbăm conduita medicală.

Acolo sunt internate persoane defavorizate, așa cum le numesc eu, pentru că e ca și când nu ar avea o mână sau așa ceva. Totuși, dacă s-a întâmplat asta, trebuie schimbate lucruri, atâta vreme cât ni se aduc la cunoștință. Trebuie să se schimbe terapia și suportul”, a declarat, directorul medical al Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, conf. dr.. Adela Golea.