Momentul Ziua de 23 august a rămăs în mintea românilor drept cea mai importantă sărbătoare comunistă, motiv pentru care se organizau activităţi în „cinstea" lui Nicolae Ceauşescu, de ”Ziua Națională a României”.
Parade fastuoase, materiale de propagandă, demonstraţii ale oamenilor muncii, cântece pioniereşti, marşuri militare sau spectacole omagiale erau doar câteva dintre manifestările organizate în "Epoca de Aur" pentru a celebra ziua de 23 august. Pregătite cu câteva luni înainte, activităţile dedicate zilei în care România a întors armele împotriva Germaniei naziste şi s-a alăturat Coaliţiei Naţiunilor Unite s-au transformat într-un omagiu adus conducătorului mult iubit, Nicolae Ceauşescu.
Jurnalistul Sorin Grecu și-a amintit câteva întâmplări de la defilările care aveau loc la Cluj-Napoca cu ocazia acestei sărbători naționale.
„Întâmplări de la defilările de 23 august din Cluj-Napoca, petrecute în anii optzeci. Personaj, un atroce comunist, ins ridicol, pre numele său Pompei, unu` de tăia și spânzura pe la Cooperație, renumit prin zelul său de lăudac al regimului ceaușist… Normal, că de acolo-i venea un purcoi de bani și de privilegii, fără să facă ceva, asemeni atâtor jeguri care au funcționat atunci – și, din întâmplare, ai căror fii și nepoți ocupă și azi, după aceleași metode, "puncte" strategice, ale bietului nostru Cluj, oraș-asediat-de-când-se știe… Ei bine, acest Pompei, ca să-și arate nețărmurita dragoste pentru partid și secretarul său general, obișnuia să defileze, în fruntea oamenilor muncii din cooperație, după care – părându-i-se că nu a fost îndeajuns de convingător și de vizibil în ochii mahărilor clujeni – dădea fuga pe după tribună și apărea din nou, glorios, scandând lozinci și uzând de aceleași artificii… Până când – pe la a treia sau a patra evoluție – scârbiți, chiar și ei, mahării trimiteau un milițian să-l scoată pe ins din decor. Totul, însă, cu blândețe, fără să-l sancționeze în vreun fel, deoarece individul, prin atrocitatea și zelul său le era extrem de folositor. Și încă un amănunt interesant: la ultima defilare de 23 august, cea din anul de grație 1989, subsemnatul, fiind om de ordine chiar lângă tribuna oficială – în calitate de muncitor necalificat la Centrul de Librării – am avut ocazia să compar, la rece, categoriile sociale care defilau acolo: cei mai solizi și bine hrăniți erau, de departe, șoferii de la autobazele Clujului, pe când profesorii urbei păreau un cortegiu de umbre dantești, care se scurgea prin fața tribunei amplasate la Teatrul Național…”, a povestit Sorin Grecu.
