Grea zi, cea de marți, 22 decembrie pentru șoferul Mănăstirii “Sfântul Vasile cel Mare” din localitatea clujeană Someșu Cald! Tânărul de 22 de ani n-a știut folosi GPS-ul și, în loc să ajungă cu mașina în curtea unei ferme de pui din Gilău, de unde trebuia să ridice niște carne – pomană pentru mănăstire – a parcat, greșit, în curtea unui sătean. Necazul său a venit după ce fetița gazdei, în vârstă de 11 ani, și-a sunat tatăl zicându-i că o mașină străină se află în curtea lor. Așa că că bărbatul, crezând că e vorba de un violator în serie, a apărut rapid  și i-a aplicat intrusului o bătaie soră cu moartea!

Istvan este un tânăr de etnie maghiară, în vârstă de 22 de ani, copil orfan, crescut la centrele de plasament din Șumuleu și Frumoasa, pripășit de ceva vreme la Mănăstirea Ortodoxă „Sfântul Vasile cel Mare”, din Someșu Cald, unde este folosit ca șofer și ca ajutor al călugărilor, la diferite munci…

Băiat dezghețat, extrem de sensibil – fost student Știința mediului, până la intrarea în mănăstire – acesta scrie poezii în limbile română și maghiară, afirmând că a ales mănăstirea ca loc de inspirație pentru viitoarea sa operă literară, dar și drept refugiu la furtunile vieții, de care nu a fost cruțat până acum.

Aflat la I.M.L.Cluj, miercuri, 23 decembrie, cu un ochi tumefiat, complet închis, acesta povestește, cu umor involuntar, dat și de accentul unguresc, despre incidentul trăit de el cu o zi în urmă:

“Marți după amiază, pe la ora 15.00, am vrut să ajung la ferma de pui “Regal”, din Gilău, de unde trebuia să ridic niște pachete de carne – pomană de Crăciun pentru mănăstire, făcută de conducerea și angajații fermei… Și, ghidat de G.P.S., am ajuns în fața unei porți larg deschise, cu o parcare imensă și o vilă, unde am și intrat cu mașina. Am crezut că am ajuns la destinație, fiindcă G.P.S.-ul asta îmi arăta. M-am lămurit însă destul de repede că nu poate fi vorba de sediul unei ferme și că G.P.S.-ul mi-a jucat feste, așa că am ieșit pe stradă, în căutarea crescătoriei de pui.”

Istvan arată, mai departe, că ferma se afla de fapt la circa cincizeci de metri de adresa respectivă, însă n-a apucat să ajungă la destinație deoarece a fost oprit de un bărbat, pe când rula în mijlocul străzii.

Explică, apoi, ce-a pățit mai departe: “Omul mi-a făcut semn să deschid geamul, ceea ce am și făcut, fără nicio reținere. Iar el, atunci, mi-a spus să deschid puțin și portiera, fiindcă vrea să-mi spună ceva… Am deschis-o câțiva centimetri, moment în care el m-a scos din mașină și a început să mă bată, bine de tot… Atâta m-a bătut, până s-a plictisit – și chiar am observat cum i s-a dus și pielea de pe pumni, de la atâta lovit. Apoi a plecat.”

Fără să știe motivul agresiunii produse asupra sa, tânărul șofer al mănăstirii s-a deplasat într-un hal fără de hal la Poliție, unde a povestit autorităților tot ce-a pățit. Intrigați la culme, polițiștii au pornit împreună cu el, înapoi, “pe firul apei” – reușind până la urmă să dea de agresor.

“Individul se numește Bobea Vasile și este proprietarul vilei și curții unde am parcat pentru câteva minute, crezând că-i locația fermei de pui. Se pare că fetița lui, în vârstă de 11 ani, l-a sunat zicându-i că în curte se află o mașină, străină de sat. Iar el a crezut că-s ceva violator în serie, așa că a venit repede și, pe drum, mi-a dat o bătaie cruntă. Recunosc, după ce s-au lămurit lucrurile și-a cerut scuze, minute în șir – zicând că m-a bătut din dragoste pentru fiica lui – însă răul a fost făcut deja… Astfel, am ajuns să iau carnea pentru mănăstire abia noaptea târziu, după o agitație care a durat ore în șir – și într-o stare cum nu pot să v-o  descriu.”

Tânărul este poftit, curând, în cabinetul de consultații al I.M.L., de unde iese cu un certificat în care legiștii i-au recomandat între opt și nouă zile de îngrijiri. Îl întreb ce va face de-acum încolo în această situație.

Îmi răspunde rapid, fără să se gândească prea mult: “Nu am gânduri de răzbunare, însă o pedeapsă tot trebuie să capete acest om, pentru suferințele pe care mi le-a pricinuit. Până atunci mă întorc, astăzi, la sediul Poliției din Gilău și fac plângere pe numele lui, pentru lovire sau alte violențe. Ce va fi apoi, voi mai vedea…”

Acestea fiind spuse, cu aceeași politețe, Istvan își ia rămas bun și părăsește, rapid, instituția medicală clujeană…