Loredana Latiș este o victimă a abuzurilor sexuale suferite în copilărie și  a decis să vorbească public despre umilințele îndurate din partea familiei și a statului. Din păcate, în fiecare an, sute de copii trăiesc în România același coșmar prin care a trecut Loredana. În continuare, sistemul duce lipsă de specialiști și nu face nimic pentru a proteja copiii de agresorii sexuali. Te avertizez că este un mail care te poate afecta emoțional. 

„Am trăit cu această rană, povară și rușine peste 40 de ani. Abuzatorul a fost tatăl meu vitreg. Mama mea a știut, dar nu a făcut nimic să mă protejeze. Să ne protejeze, de fapt. Și pe mine, și pe sora mea mai mică.

Abuzul sexual a durat de când aveam 8-9 ani, până la 15-16 ani. De sute de ori. Noroc că eram la internat de luni până sâmbătă (clasa a II-a – clasa a VIII-a), că ar fi fost de mii de ori.

Este ceva înfiorător, mi-a zdruncinat tot ce ține de propria identitate și valoare, de toată încrederea în oameni, de tot ce înseamnă sex, familie, copii, bărbați…Mi-a distrus copilăria, adolescența, tinerețea și viața!

Acum am 46 de ani, sunt persoană publică și consider că m-am vindecat de această traumă. De ce vorbesc acum? Pentru că astăzi sunt suficient de puternică și vreau să fac tot ce pot ca să împiedic să i se întâmple așa ceva altui copil. Nu aș putea trăi știind că, prin neimplicarea și tăcerea mea, devin părtașa abuzatorului care poate abuza un alt copil.

Astăzi mi-am luat puterea înapoi, cu toate că am eșuat în toate acțiunile legale pe care le-am întreprins pentru a-mi găsi dreptatea.

Abia în 2009 mi-am amintit de abuzul sexual. Aveam 35 de ani. De abia atunci devenisem suficient de puternica emoțional pentru a recunoaște ca s-a întâmplat.

Și în 2015 am fost capabilă să fac denunțul la poliție. Aveam 41 de ani. Și răspunsul poliției: S-A PRESCRIS! Asta înseamnă că abuzatorul nu este nici măcar deranjat cu o întrebare. Nimic! Ca și cum nu s-a întâmplat nimic. O mare lovitură pentru mine, căci abia îmi găsisem resursele emoționale să pot face acel denunț. Rezultat: zero!

Am deschis proces împotriva mamei și abuzatorului (ei fiind împreună și în ziua de astăzi), prin care le ceream să fie de acord cu deschiderea anchetei. Căci legea îi dă voie pârâtului să își spele onoarea și poate cere începerea anchetei. Dar victimei, legea îi dă 8-10 ani timp să denunțe, apoi se prescrie.

N-am reușit să îi fac în instanță să accepte deschiderea anchetei. Am pierdut și asta. Apoi am depus la Curtea Constituțională o cerere de schimbare a legii, să nu se mai prescrie faptele de abuz sexual. Am pierdut și aici. Legal, am pierdut pe toate planurile.

Între timp, am reușit să mă vindec de toată această traumă. Dar mi-a luat ani. Mulți ani!”, a povestit Loredana.

Pentru copiii care sunt abuzați sexual în România, Declic a inițiat o petițieprin care cere reguli clare în anchetarea abuzurilor sexuale cu minori. Petiția poate fi semnată AICI.