Lulu a fost unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale Clujului și cu toate că au trecut ani buni de când a încetat din viață, clujenii își amintesc în continuare cu drag de el.
Nu se prea ştie când s-a născut şi nici când a murit nu se ştie foarte precis. Nici numele nu-i este cunoscut decât aproximativ. Dar el şi nevinovăţia lui nu aveau nevoie de nici un CV. Era şi e cunoscut mult mai mult decât clujeni cu funcţii importante, primari, prefecţi sau miniştri.
Cine era Lulu?
În Cluj încă circulă numeroase poveşti hazlii cu Lulu. Poveşti de după 1989, dar şi de dinainte, când spunea bancuri politice la cozile la alimente şi când chiar securiştii îşi găseau în el un fel de supapă. Era un fel de bufon de la curtea regelui.
Lulu s-a născut în 1951, în Aşchileu Mare, unde tatăl său era miliţian, maghiar de etnie, iar mama sa era casnică, româncă. Avea şi un nume, Iosif Kovacs. S-a născut cu o debilitate mintală şi nivelul său era ca al unui copil de 4-5 ani. Au fost încercări, dar n-a putut fi şcolarizat niciodată.
„A fost o figură pitorească şi emblematică a Clujului. Sigur, în sfera personalităţii lui şi a chipului lui, care era unul cu totul aparte. El era cunoscut de clujeni chiar foarte bine. În ultimii 30 de ani a trăit în Cluj. Înainte de aceasta a trăit la Aşchileu Mare, unde tatăl lui era angajat, era în miliţia de atunci. Apoi tatăl lui s-a pensionat şi s-a mutat în Cluj împreună cu soţia lui, mama lui Lulu. O dată cu ei el a venit în Cluj definitiv, dar şi înainte vreme venea în Cluj, când stătea în Aşchileu. Stătea pe aici o zi, două, trei, depinde, cât avea el dispoziţie şi se reîntorcea acasă. Părinţii lui locuiau undeva în zona Mărăşti şi, câtă vreme a trăit mama lui, de care el era foarte ataşat, el se întorcea acasă, nu rămânea peste noapte prin alte părţi. După ce a murit mama lui, nu se mai întorcea atât de des acasă, mergea mai rar, iar după ce a murit şi tatăl lui se ducea şi mai rar. Îi purta de grijă una din surorile lui, împreună cu cumnatul lui, dar nici de ei n-a fost foarte ataşat”, a spus Preotul vicar Iustin Tira, care l-a cunoscut bine şi cu care a petrecut mult timp, potrivit Transilvania Reporter.
Lulu, o legendă a Clujului
Pe măsură ce trec anii, Lulu devine tot mai mult o legendă a Clujului. Generațiile noi de clujeni (fie cei foarte tineri, fie cei abia recent adoptați de oraș) nu și-l amintesc sau nu l-au întâlnit.
Stai la o masă într-un pub al Clujului anului 2018 și auzi un banc despre un individ oarecare dus la secția de poliție, care, la întrebarea ofițerilor superiori cu privire la motivul prezenței lui acolo, răspunde prompt: „I-am adus pe ăștia, că nu știau unde e secția”. Doar că nu e banc, e una dintre multele și simpaticele povești cu și despre Lulu.
Pe cea cu sicriul o știți? Când a mers Lulu cu „ia-mă nene”, a ajuns într-un camion ce transporta un sicriu gol și, pe drum, s-a adăpostit de ploaie în sicriu. Între timp, alte persoane urcaseră și ele în camion și puteți intui panica generală când, la un moment dat, Lulu își scoate mâna afară din sicriu și întreabă cu vocea-i inconfundabilă dacă mai plouă afară.
Lulu a murit în 2006, într-o zi de noiembrie. A murit în drum spre biserică, unde voia să fie prezent, ca de fiecare dată, la Slujba de Duminică.
