Timp de trei ani, începând cu septembrie 1972, Romulus Vereş a terorizat Clujul. Ucidea femei cu ciocanul şi le-a declarat anchetatorilor că nu el săvârşea crimele, ci Satana, că diavolul îi fura înfăţişarea şi omora. A fost prins de celebrul criminalist român colonelul Dumitru Ceacanica după ce 4.000 de clujeni au fost intervievaţi.
 

„Dacă puteţi, apăraţi-mă de diavol. El mă stăpâneşte şi în numele meu a făcut totul“, a spus Romulus Vereş, omul pe care clujenii nu l-au uitat pentru teroarea pe care a răspândit-o. Şi despre care s-a scris mult.

La comanda diavolului căruia îi spunea „Bere“ şi „Puiu“ În locuinţa lui Vereş, anchetatorii au găsit suficiente probe pentru incriminarea acestuia: carneţele-jurnale unde „omul cu ciocanul“ îşi nota delirurile pe care le trăia şi un tratat de medicină legală, cu sublinieri în privinţa traumatismelor craniene şi diversele forme de moarte violentă. Parcurgerea acelor jurnale a scos al iveală că Vereş avea un dulap transformat în loc de rugăciune, unde, după cum spunea el, se întâlnea cu Satana, care îi dădea ordinele în privinţa săvârşirii omorurilor. El nota în jurnal că este chinuit, de fapt, de doi Satana, unul foarte rău, numit „Bere“, şi altul ceva mai blând, numit „Puiu“. Criminalul nu şi-a recunoscut niciodată complet faptele.

A dat vina pe diavolul care îl poseda, îi fura înfăţişarea şi ucidea.

Cine era „omul cu ciocanul“

Romulus Vereş s-a născut la Cluj, pe 23 ianuarie 1929, într-o familie modestă. În timpul războiului, familia Vereş s-a refugiat la Braşov, apoi la Timişoara. La Braşov, Romulus Vereş a absolvit o şcoală profesională care îl pregătea pentru cariera de mecanic de locomotivă. Specializarea în domeniu a făcut-o la Cluj, în anii de după război. După absolvirea cursurilor Centrului de Calificare pentru mecanici de locomotivă, Romulus Vereş a fost angajat al Regionalei Timiş. S-a remarcat şi acolo ca un mecanic de locomotivă priceput, fapt care a determinat Regionala Cluj să îl accepte printre angajaţi.

În 1968, Vereş a pus în pericol viaţa a sute de oameni, refuzând să se conformeze semnalelor de cale ferată. A condus cu toată viteza trenul accelerat prin gara Huedin, deşi fusese avertizat în mai multe rânduri că este pe punctul de a provoca un dezastru. La protestele colegilor, Vereş a replicat: „Tu să taci din gură. Eu conduc trenul ăsta şi mie nu-mi spune nimeni ce să fac. Satana mi-a ordonat să nu opresc şi eu trebuie să mă supun Satanei“. A fost pensionat pe motiv de boală şi, potrivit bătrânilor mecanici de la Depoul Cluj, Vereş a izbutit cu greu să obţină pensionarea în locul concedierii. Însă avea să beneficieze de pensie abia 3 ani, după care drepturile băneşti au fost preluate de fiul său, care poartă acelaşi nume: Romulus Vereş. Şi viaţa personală a lui Romulus Vereş s-a schimbat în 1968, odată cu divorţul de Etelka Păcurar. Patru ani mai târziu avea, în acelaşi timp, patru amante. Din nefericire, nu s-a putut abţine să nu o atace pe una dintre ele, Ileana Olteanu. La interogatoriu aceasta a declarat că bănuia că amantul ei este „omul cu ciocanul“, dar nu l-a pârât fiindcă nu vroia „să-l nenorocească“. Deşi în Cluj se vorbea că a ucis 200 de femei, victimele lui Vereş au fost, în realitate, mult mai puţine. Lumea vorbea, afla d ela cunoscuţi că „omul cu ciocanul“ a ucis, nu de la radio sau televizor. Se temea.

Astfel s-a creat o legendă care spunea că „omul cu ciocanul“ avea o forţă ieşită din comun, fapt parţial verificat în momentul când a fost prins, şi că nimic, nici măcar glonţul, nu-l poate atinge. Medicii au constatat că Romulus Vereş era stăpânit de demenţă o perioadă din lună. În rest, era un om normal. A ucis şi o fetiţă: Ana Valentina Florea, elevă în clasa a II-a. Pe 5 decembrie 1972, deghizat în soldat, Vereş a aşteptat în faţa casei de pe strada Maşiniştilor 74 până s-a asigurat că toţi ai casei plecaseră, iar Ana rămăsese singură. A lovit-o pe fetiţa de numai 8 ani, a violat-o, apoi a incendiat un şifonier şi s-a făcut nevăzut. Copila a murit.  Numărul intervievaţilor în cazul omului cu ciocanul ajunsese la patru mii.

Pe 14 februarie 1974, Szilagy Emma Ilona, de 68 de ani, a fost ucisă în propria locuinţă din strada Iugoslaviei. A lovit-o cu o sticlă de un litru în cap, dar bătrâna continua să respire. Atunci, a asfixiat-o cu o pernă. În timp ce se efectuau expertizele din locuinţa bătrânei, anchetatorii şi-au amintit că unul dintre martorii chestionaţi în cazul omului cu ciocanul locuia în apropiere. În plus, corespundea cu portretul-robot întocmit pe baza declaraţiilor martorilor la evenimentele din ultimii trei ani. Pentru a-l prinde în flagrant, miliţienii i-au înscenat un flagrant.

Înainte de a-l trimite la Spitalul de Psihiatrie din Ştei, doctorii l-au examinat şi în raportul întocmit de ei se arată că Romulus Vereş este un criminal „deosebit de periculos“, nu a avut discernământ când şi-a atacat şi ucis victimele. „Nu pot să-mi amintesc nimic. Ştiu doar că diavolul s-a folosit de mine pentru fărădelegile sale. Nu eu am ucis, ci el“, a mărturisit omul cu ciocanul în timpul anchetei.