Legenda urbană conform căreia sub Cluj ar exista o adevărată rețea de tuneluri, care ar duce din centrul orașului, până la periferie, a aprins imaginația multor generații. În plină eră comunistă, în anii 1960, o echipă de cercetători de la Universitatea Babeș-Bolyai și de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei a făcut o serie de investigații arheologice pentru a descoperi și documenta eventualele ieșiri ale tunelurilor secrete ale Clujului. Oficial, aceste cercetări nu au dus la niciun rezultat pozitiv.
Însă ce spune legenda despre aceste misterioase tuneluri? În esență, ar fi fost vorba despre câteva tuneluri de mari dimensiuni, atât de mari încât prin ele ar încăpea un cavaler și calul său, care ar lega centrul Clujului de biserica odinioară fortificată de la Calvaria, de cetatea din Florești sau de fortificația austriacă de pe Cetățuie, scrie istoricul Tudor Sălăgean, în cartea ”Mituri și legende din tradiția multimilenară a Clujului”.
Legenda mergea atât de departe, încât îl imagina pe regele Matia Corvin, născut de altfel, la Cluj, folosind aceste tuneluri pentru a se retrage în afara orașului, din fața oricărui pericol l-ar fi pândit. Se vorbea chiar și despre o rețea care ar fi legat diferite puncte din centrul orașului, care ar fi fost utilizată de fosta Securitate.
Dar care este realitatea în ceea ce privește aceste tuneluri? Potrivit istoricului Tudor Sălăgean, Clujul secolelor trecute, supranumit ”Orașul Comoară” al Transilvaniei era un important centru comercial, iar sub clădirile din centru se aflau, aproape fără excepție, pivnițe încăpătoare, în care existau și încăperi secrete, folosite, cel mai adesea, ca depozite de bunuri și chiar ca refugii în caz de pericol.
Legende au născut și misterioasele subsoluri ale bisericii Sfântul Mihail din centrul Clujului, care nu au fost accesibile cercetătorilor un timp îndelungat. Biserica a fost loc de întrunire a Dietei Transilvaniei și a fost martora încoronării principilor transilvani. Istoricii se întreabă dacă toate aceste realități sunt suficiente pentru a presupune existența unor posibile ieșiri secrete, pentru cazurile de forță majoră.
”În ceea ce privește tunelurile lungi de câțiva kilometri, care ar lega Clujul medieval de diferite puncte situate în afara acestuia, ele reprezintă o aberație tehnică, fiind, foarte probabil, unul dintre produsele sedimentate de-a lungul secolelor ale imaginarului colectiv”, mai spune istoricul clujean Tudor Sălăgean.
