În cursul zilei de joi, 4 iunie, ajunsă la I.M.L.Cluj, Ramona Dobra, o tânăra femeie din Tritenii de Jos, ține în brațe un băiețel de un an și opt luni, pe Alexandru, fiind însoțită și de Natalia, fetița ei în vârstă de opt ani și de mama sa. Povestește, vizibil marcată, că sâmbăta trecută viața lor putea lua o turnură catastrofală după ce copiii ei au fost atacați de câinele uriaș al vecinului, în timp ce se jucau în curte, iar fetița ei mușcată urât de abdomen. “Când i-am povestit părintelui din sat cum au scăpat, acesta a plâns cu lacrimi și a zis că precis a fost mâna Domnului”!
“Dacă nu avea pe el haine groase, la ora asta cel mic era mort”!
Mărturisește femeia, neîndrăznind să-și lase din brațe copilul cel mic, de parcă ar fi dorit să-l protejeze de un dușman invizibil – chiar și acolo, în instituția medicală clujeană: ”În seara aceea copiii se jucau în curte iar eu, aflată în casă numa` aud zgomot afară și-l văd pe câinele imens al vecinului, urcat peste cel mic, în timp ce încearcă să-i apuce pieptul cu fălcile, dar nu reușește din cauza hainelor groase ale copilului, că era frig afară. În secunda următoare am țâșnit la el și – chiar când se pregătea să-l apuce de beregată – l-am dat jos de pe Alexandru. Însă în secunda următoare a sărit la Natalia și a trântit-o la pământ, după care a apucat-o cu fălcile de abdomen și a vrut să o apuce și pe ea de beregată – însă am avut un noroc imens pentru că exact atunci a intervenit stăpânul câinelui și a salvat-o de la o moarte sigură. Între timp, Alexandru căzuse pe burtă și-i curgea sângele din nas, cum se lovise de caldarâm. Și, culmea, deși animalul era ținut strâns, tot încerca din răsputeri să-l apuce pe băiat. Cu mine, țin să spun, câinele n-a avut nimic, n-a făcut niciun gest ca să mă muște… Însă, după ce s-a aplanat situația, văzând ce disperare ne-a curprins, a turbat și el, ca și câinele, și mi-a zis: Taci, femeie, că dacă nu taci dau drumul la câine să vă mânânce de vii! ” Se oprește pentru o clipă din relatare, urmărind efectul vorbelor sale asupra mea, apoi continuă: “Au venit de urgență salvarea și poliția iar noi am ajuns până la urmă la Cluj-Napoca. Au adus și câinele la veterninar, să-l testeze. Dar, din fericire, n-a fost cu probleme, astfel că fata mea a primit doar un tratament cu antibiotice, pe care-l urmează și acum”.
“Câinele ăsta și-a băgat în spital chiar și stăpâna”!
Femeia tresare din nou, ca atinsă de un arc electric și adaugă: “N-o să mă credeți, dar câinele ăsta de mult îmi vizează copiii, le dă târcoale… Nu e ținut într-o cușcă, doar în lanț – și când scapă e teribil de periculos. De altfel, nu tare demult el a atacat-o până și pe stăpâna lui și a băgat-o pentru trei săptămâni în spital, atât de urât a mușcat-o”. Arată apoi că, ulterior, poliția l-a amendat pe vecin “pentru lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane” și îl cercetează pentru infracțiunea de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin… Între timp, femeia este poftită, împreună cu fetița, în cabinetul de consultații, asta în timp ce mama ei rămâne în sala de așteptare, cu cel mic. Se întoarce la scurt timp cu un certificat, în care medicii legiști i-au recomandat fetiței opt zile de îngrijiri… Mărturisește femeia, mai departe: “Ieri i-am povestit întâmplarea părintelui din sat și – credeți-mă! – sfinția sa a izbucnit în lacrimi, atât de tare a fost impresionat. Mi-a zis că numai mâna Domnului i-a păzit pe copii, fiindcă în mod normal, ținând cont de ferocitatea câinelui, copiii ar fi fost morți la ora asta”. O întreb, în continuare, pe femeie, ce va mai întreprinde în acest caz, iar ea îmi răspunde fără să stea mult pe gânduri: “Îl dăm pe vecin în Tribunal și o să-i cerem daune. Nu din altă cauză, dar de atunci copiii plâng încontinuu, se trezesc noaptea din somn, cu coșmaruri. Iar Alexandru nu mai vrea să iasă cu mine pe stradă și, dacă vede undeva un câine, cât de mic, începe să plângă”. Apoi, amintindu-și că se află în criză de timp, dă semnalul de plecare. Își strange – ea și mama ei – lucrurile, salută și toți patru părăsesc, în grabă, sediul I.M.L. Cluj. După plecarea lor, asistenta medicală observă cu regret că, pe masa unde au completat formularul de consult și-au uitat un act medical, din fericire nu foarte important…
Sorin Grecu