Bogată în istorie și resurse naturale, România ascunde povești fascinante și necunoscute. Una dintre acestea este legată de comuna Crișcior din județul Hunedoara. În urmă cu câteva decenii, acest loc era cunoscut pentru aurul său și pentru rețeaua sa subterană de tuneluri uimitoare.
Comuna Crișcior a fost odinioară un centru strategic al exploatării aurifere din România. Potrivit Adevarul.ro, de aici porneau drumurile și tunelurile către minele de aur din Centrul Minier Barza, care este una dintre cele mai mari exploatări aurifere din istoria țării. Aceste amintiri rămân o mărturie a unui trecut extraordinar, chiar dacă sunt aproape uitate în prezent.
Câmpul minier se întindea pe aproximativ 80 de kilometri pătrați în Munții Metaliferi, de-a lungul văii Crișului Alb, când era în plină expansiune.
Acest loc a devenit faimos nu numai pentru extragerea de aur, ci și pentru cantitățile uriașe de argint, cupru și alte minereuri valoroase care sunt găsite acolo. Peste 200 de tone de aur au fost extrase din această zonă în ultimele 150 de ani. În anii ’50, minele produceau 2-2,5 tone de aur pe an.
În anii ’90, Centrul Minier Barza din Hunedoara avea peste 5.000 de angajați și era la înflorire. Cu toate acestea, declinul a început rapid după 1990.
Lipsa de investiții în retehnologizare a dus la incapacitatea de a susține exploatarea, deoarece zăcămintele aurifere s-au epuizat treptat. Situația s-a înrăutățit deoarece infrastructura și utilajele rămase erau depășite și nu existau fonduri suficiente pentru a le actualiza. Începând cu anul 1997, un val masiv de disponibilizări a pus capăt unei epoci. În plus, declinul a fost cauzat de legea pensiilor din 2001, care a redus vârsta de pensionare pentru mineri. Până în anii 2000, activitatea de exploatare a minei Barza a fost în întregime întreruptă, iar ruinele au fost încet înghițite de mediu.
Tunelurile uitate și amintirea unei epoci Comuna Crișcior este acum un loc aproape abandonat. Tunelurile care odinioară erau pline de viață și activitate sunt acum doar o parte a memoriei colective.
Noile generații nu știu aproape nimic despre rețeaua subterană, care avea zeci de kilometri, inclusiv pasaje de șapte kilometri folosite intens în trecut.
În ciuda faptului că istoria acestui loc este în mare parte ignorată, povestea sa este încă impresionantă și reprezintă o perioadă în care România era renumită pentru bogățiile sale naturale. Impactul pe care resursele naturale îl au asupra comunităților și efectele trecerii timpului sunt ilustrate de Crișcior și Centrul Minier Barza.
