Bătrânica, firavă ca o vrăbiuţă păşeşte, cu greutate şi total dezorientată, în sala de aşteptare a I.M.L.Cluj. Este ghidată de fiica ei, Dana, însă termenul pare impropriu deoarece femeia de 39 de ani e la fel de aeriană ca şi maică-sa, nereuşind să afle prea multe despre formalităţile necesare pentru efectuarea consultului. Aşa că ambele aşteaptă pierdute, minute în şir, până când asistenta se “prinde” că femeila nu au idee ce trebuie să facă şi le ajută să intre în legalitate.
Bătrâna se numeşte Aurelia, are 73 de ani şi vine dintr-o localitate apropiată de Cluj-Napoca: Pădureni, arondată comunei Ciurila. Povesteşte – foarte bucuroasă că este întrebată de suferinţa ei – că în urmă cu câteva zile a fost bătută de un anume Horaţiu, la incitarea soacrei lui, o femeie de vârsta ei, din vecini, care-i poartă de multă vreme o ură teribilă – ei şi celor două fiice ale sale, Dana şi Olimpia. Îşi continuă aceasta, cu glas pierit, relatarea împrejurărilor, care au adus-o la I.M.L.Cluj:
Eu sunt venită în satul Pădureni de patruzeci şi şase de ani, de la Iuriu de Câmpie, şi până mi-a trăit bărbatul n-am avut probleme cu ea. Însă de cincisprezece ani, de când sunt văduvă, aceasta ne face viaţa grea de tot: mă face curvă şi-n toate felurile – pe mine dar şi pe fetele mele, pentru că nu sunt cununate la popă… Iar, mai nou, de când vine la ei Horaţiu ăsta, care-i de prin Turda, situaţia s-a înrăutăţit mult. Mai ales, după acuzaţia lui că suntem curve noi l-am făcut ţigan, că-i ştiam părinţii care se ocupau de hamuri, şei şi tot ce e nevoie pentru cai – şi umblau cu ele pe sate”.
Intervine în discuţie fiica ei, care adaugă: “Pe mine şi pe soră-mea, Olimpia, Horaţiu ne-a biciuit şi bătut cu o lună înainte, pe 18 iunie. Pe mine, în plină stradă, iar pe ea în curtea casei. Dar nu l-am reclamat atunci la poliţie, fiindcă am crezut că e o scăpare avută la nervi şi că nu e ceva intenţionat. Însă în 19 iulie, duminica trecută, a venit rândul mamei noastre s-o încasezede la el! A bătut-o mult mai serios decât pe noi, tot în plină stradă, lăsându-i vânătăi urâte – la şolduri şi la piciorul stâng, care-i operat”! Pentru a certifica spusele fiicei, bătrânica îşi ridică puţin poalele şi-mi arată urmele loviturilor de pe picior: vineţii, urâte şi încă pronunţate – deşi au trecut deja cinci zile de la producerea faptei!
În continuare, bătrânica preia frâiele relatării, hotărâtă şi plină de obidă: “Imediat după ce m-a bătut individual ăsta, am mers fuguţa la domnul viceprimar – că stă la noi, în Pădureni – şi el m-a sfătuit să urmez toţi paşii legali şi să-i fac plângere. Iar poliţiştii de la Turda, care au venit la faţa locului, chemaţi de Dana, m-au întrebat cum mi-ar conveni mai bine să procedeze – să-l amendeze sau să-i facă dosar penal şi să ajungem cu el la Tribunal? Noi am stat şi ne-am tot gândit şi le-am răspuns că vrem la Tribunal, fiindcă deja de prea mult timp ne chinuie cei doi! Atunci poliţiştii ne-au sfătuit să venim la I.M.L. Cluj şi după aceea să ne întoarcem la ei, ceea ce am şi făcut!”
Bătrânica este poftită în cabinetul de consultaţii, de unde, după o şedere de circa zece minute se întoarce cu un certificat în care medicii i-au recomandat câteva zile de îngrijiri. Apoi, înainte să părăsească, împreună cu fiică-sa, Institutul de Medicină Legală, aceasta îmi spune, stânjenită, de parcă s-ar scuza: “De aici, ne prezentăm direct la poliţie… Trebuie să facem şi noi ceva, că dacă lăsăm lucrurile aşa Horaţiu o să ne omoare până la urmă, că o ascultă orbeşte pe socră-sa! Numai autorităţile îl pot pune cu botul pe labe, fiindcă Horaţiu ne râde-n faţă şi spune că nu se teme de nimeni pe acastă lume, numai de Dumnezeu!”
Sorin Grecu
