Din 16 martie pana azi trecura 40 de zile de cand invitati brutal sub spectrul mortii la introspectie in izolare sau carantina avocatii, de la valadica la opinca, isi constientizeaza singuratatea de alergatori de cursa lunga prin inspaimantatoarea jungla a profesiei.
Rand pe rand, aidoma pieselor de domino, pilonii mitologici ai profesiei (elitism, solidaritate, confraternitate, curtoazie, onorabilitate, eleganta) se prabusesc unii intr-altii loviti de temperamentale luari de pozitie ale copilului ce striga: “Imparatul e gol !
Brusc, toate tarele si disfunctionalitatile sistemului, adunate in ani si ani s-au fi catalizat intr-un virus subit, un fel de CovidAvocati, caruia nu toti sunt meniti a supravietui.
Si se facu spaima, si se facu disperare si nimic din ce este nu mai e bun ci doar nefacutele, nenascutele si neziditele fonduri, asigurari sau investitii ce ar fi fost salvatoare s-ar fi cuvenit sa se fi facut, nascut si zidit, daca se poate din ele insele ca in magica nastere divina.
Si de la zi la zi, mai acid, mai ascutit, stapanii vorbei intru vrajba noastra, in veritabile exercitii stilistice si literare, uitand adesea textul legii, se pomenira relatand cetatii prea lesne ale noastre slabiciuni. Cu elan revolutionar, stahanovist de plan cincinal facut in patru ani, programe si petitii se promoveaza intru salvarea comaticilor avocati prin implinirea de miracole ieri sau cel tarziu azi.
Zgandarite bube, mucigaiuri si noroaie, reale sau imaginate, picteaza o fresca cutremuratoare a unui corp profesional in deplin exercitiu de autoumilire si canibalism in piata publica.
Veritabil Cain si Abel, confratii fraternizeaza in fratricid, dispret si insulte.Trecu pustiul – 40 de zile, iar vrajba casei noastre e tot mai mare, prea multe patimi, prea putine rostiri.
De-ar fi penitenta prin umilinta a ne trezi, de-a nu ne mai simti oi, ci lupi si haita, sa fim iarasi ce-am fost sau chiar mai mult…de-ar fi….
Neamț Mihai – cu voia lui Dumnezeu, încă avocat