Construite în ritm alert începând din anii ‘50, pentru milioanele de români care și-au părăsit satele sărăcite de colectivizare pentru a începe o nouă viață orașele aflate în plină expansiune industrială „blocurile comuniste”, acum cu o vechime de zeci de ani, îi intrigă pe numeroși români interesați de investiții imobiliare.

Bloc din anii ’50, din Uricani. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Deși locuințele în „blocurile comuniste” sunt adesea mai ieftine decât cele din blocurile ridicate după 1990, mulți români susțin că astfel de achiziții sunt urmate de costuri suplimentare de mii de euro, pentru renovările necesare, arată numeroase mesaje pe această temă, publicate pe platformele de socializare.

Clădiri tot mai degradate, greu de întreținut

Rețelele de apă și canalizare degradate de trecerea timpului și de lipsa întreținerii, zgomotele care trec prea ușor prin pereți, dar și vecinii cu state vechi, reticenți la schimbări, îi fac pe mulți români să ocolească „blocurile comuniste”, atunci când își propun achiziții imobiliare. Unii au relatat de ce clădirile vechi de jumătate de secol nu le mai sunt pe plac.

„Locuințele în astfel de blocuri necesită adesea renovare (nervii cu meșterii, bani, timp pierdut). Este posibil că liftul să se strice des, având în vedere că este vechi. Instalația de apă trebuie schimbată (este posibil ca unii dintre vecini să refuze, deci va curge la robinet apă murdară). Găsești mizerie pe casa scării și în beci. Uneori datoriile la asociațiile de proprietar ale vecinilor rău platnici pot face să vă fie tăiată apă pe scară sau lumina de pe scară. Clădirea se degradează în timp, iar astfel de blocuri au cel puțin 30 de ani”, sunt inconvenientele găsite de unul dintre locatarii unui „bloc comunist”.

Blocuri turn din Lupeni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Există și câteva avantaje pentru cei care aleg să își cumpere locuințe în astfel de clădiri. Cele mai multe blocuri vechi sunt apropiate de școli și de stațiile de autobuz, în timp ce unele blocuri noi au fost ridicate în câmp, arată un utilizator Reddit.

„Despre cele vechi, inginerii spun că în perioada 1977 – 1989 s-au construit cele mai rezistente blocuri la seisme, deși în unele, din cauza modificărilor făcute de locatari, care au dărâmat pereți sau au găurit stâlpii, ar putea fi probleme și în cazul unor cutremure”, crede un alt internaut.

Unii români spun că nu s-ar mai muta în locuințele unor blocuri mai vechi de trei decenii, din cauza neajunsurilor pe care le-au observat la prima vedere, dar și a surprizelor neplăcute la care se pot aștepta.

„Spațiile comune sunt jalnice și put. În multe cazuri, casa scării este sunt de-a dreptul infectă și, în cel mai bun caz, i se dă o zugrăveală la câțiva ani. Într-un bloc nou măcar ai o intrare frumoasă, ca la hotel. Un alt dezavantaj ar putea fi instalațiile care și-au depășit durata de viață și stau să puște. Într-o mulțime de blocuri vechi am văzut inundații ocazionale. Instalațiile electrice sunt și ele subdimensionate pentru standardele de astăzi. Mai sunt și problemele cu gândacii. Nu peste tot, dar unde am auzit, era vorba doar despre blocurile vechi”, spune un internaut.

Vecinii „strâmbă din nas”

La blocurile vechi ai mai multe șanse să dai de vecini care „strâmbă din nas la orice cheltuială necesară”, crede un alt român.

„Dacă te muți aici, o să găsești mulți vecini vârstnici, cu zero inițiative și zero posibilități de investiții. Unii dintre cei care locuiesc în blocurile comuniste de-o viață, au pretenția ca sunt la ei pe moșie. Și-au adjudecat grădinița lor, locul lor de parcare nemarcat pe stradă, boxa sau spațiul de depozitare din fosta spălătorie (deși nu-l au nicidecum pe numele lor nicăieri) și tot asa. Măcar într-un bloc nou toată lumea a plătit pentru fiecare metru de spațiu”, crede acesta.

Apartamentele blocurilor comuniste sunt mai bine gândite, constată unii români.

„Chiar dacă nu aveam atât de multe electrocasnice și alte lucruri prin casă, cei care le-au proiectat au pus accentul pe utilitatea spațiului. Ai un hol unde să îți poți lăsa pantofi și hainele cu care vii de afară, ai o debara pentru toate nimicurile care se adună în casă, ai cămară pentru cumpărături alimentare, care nu trebuie ținute în frigider. În blocurile noi se pune mai mult accent pe estetic și mai puțin pe utilitate. Holul, livingul și bucătăria sunt în aceeași cameră, care nici măcar nu e suficient de mare încât să nu te deranjeze acest lucru. Ajuns acasă, îți lași pantofi direct în bucătărie, nu poți vedea un film liniștit la TV că sunt frigiderul și hota lângă tine, n-ai unde să ascunzi aspiratorul, trebuie să faci multe artificii că să îți poți aranja mobilierul”, scrie utilizatorul Reddit.

Ultimele etaje ale blocurilor turn sunt cel mai adesea evitate din cauza problemelor legate de infiltrații de apă, căldură, lipsa confortului, se plâng alți români pe rețelele de socializare.

„Vara plafonul se încinge în ultimul hal și consumi mult curent pentru a răcori apartamentul. Iarna nu îngheți din cauza frigului, dar tot îl simți. Soarele, însă, mai poate încălzi locuința în timpul iernii. Dacă vrei să te speli, poți aștepta cu orele, iar dacă se strică liftul… știi ce te așteaptă”, scrie locatarul unui bloc turn din anii de comunism.

Blocuri turn din Vulcan. Foto: Daniel Guță

Alți români s-a plâns și ei că în lunile de vară nu puteau sta prea mult în camerele de la ultimul etaj, din cauza căldurii sufocante. Totuși, unii au găsit și avantaje în a locui la ultimul etaj.

„Nu este nimeni deasupra mea, să mă deranjeze cu tot felul de zgomote. În plus, priveliștea este mult mai interesantă de aici”, spune un astfel de locatar.

Primele blocuri comuniste – un lux pentru noii veniți în orașe

Primele „blocuri comuniste” au fost construite în România la sfârșitul anilor ‘40, la scurt timp după instaurarea regimului comunist, controlat de sovietici.

Atunci, peste trei sferturi dintre cei aproape 16 milioane de locuitori ai României trăiau încă în mediul rural, arăta Recensământul din 1948.

Centrele urbane și industriale se aflau în plină expansiune, forțată de primele planuri cincinale inspirate de „modelele sovietice” impuse în timpul regimului stalinist.

În același timp, populația satelor trecea prin drama procesului de colectivizare început în 1949, în România, cu scopul de a confisca aproape toate proprietăţile agricole private și comasarea lor în ferme administrate de stat.

Românii migrau în număr mare din satele tulburate de colectivizarea impusă de noul regim, spre noile orașe muncitorești, unde mulți dintre ei erau nevoiți să locuiască în coloniile de barăci insalubre ridicate în jurul uzinelor, în așteptarea construcției blocurilor de locuințe, mai confortabile atunci, din orașe.

Numeroase orașe din România au păstrat cvartale de blocuri date în folosință la începutul anilor ‘50, considerate atunci, de primii lor locatari, un adevărat lux pentru cei care ajungeau să le ocupe, chiar dacă adesea mai multe familii ajungeau să fie cazate într-o singură locuință cu două camere. În Hunedoara, un cartier format din cvartale de blocuri, ridicat în primii ani de comunism poartă numele Orașul Muncitoresc (video).

Proiectanții săi au susținut că spațiul urban era inspirat de modele sovietice și era plănuit pentru a fi integrat în relieful înconjurător, cu blocuri înșiruite pe dealuri sau de-a lungul apelor, ori aliniate pentru a forma în centru lor o piață. Blocurile epocii staliniste erau construite, în general, din cărămidă, aveau acoperiș și pod, iar unele aveau beciuri care puteau fi folosite la nevoie ca adăposturi anti-bombardament. Stilul ansamblurilor de locuit prezenta elemente de arhitectură clasică, precum pilaștri, coloane și intrări puse în evidență în planul faţadei, arătau specialiștii.

„Faţadele blocurilor erau zugrăvite în mai multe culori, au parter şi două etaje, iar fiecare apartament avea câte două camere, un hol şi o bucătărie. De asemenea, fiecărei locuinţe îi era repartizat un spaţiu în pivniţa blocului, folosit ca depozit de lemne şi de alimente. În jurul blocurilor, au fost proiectate suprafeţe mari de spaţii verzi, pe care localnicii le îngrijeau, iar unii dintre ei îşi amenajau mici grădini de zarzavaturi”, arăta Mara Mărginean, în volumul „Ferestre spre furnalul roşu” (Editura Polirom, 2015).

Astfel de cvartale au fost construite în primul deceniu după Al Doilea Război Mondial în toate orașele muncitorești ale vremii.

Vechi de aproape șapte decenii, primele blocuri comuniste din România s-au păstrat în multe orașe într-o stare bună, deși zonele verzi au fost diminuate de construcția parcărilor și a aleilor, iar fațadele lor s-au scorojit ori și-au pierdut culoarea odată cu trecerea timpului. În multe cazuri, conductele de apă, tâmplăria și țiglăria au avut și ele de suferit, însă deşi au o vechime de peste şase decenii, clădirile din cvartalele epocii staliniste sunt considerate mai confortabile și mai rezistente decât cele care le-au urmat în construcție.

Hrușciovcka – locuințele economice ale anilor ’60

Pe măsura trecerii timpului şi a dezvoltării oraşelor industriale, autorităţile au încercat să limiteze cheltuielile necesare pentru construcţia de noi locuinţe oferite muncitorilor. Un nou model sovietic de construcție a ansamblurilor de locuit a fost adoptat în România. A fost numit „Hrușciovka”, după Nikita Hrușciov (1894 – 1971), cel care i-au urmat lui Iosif Stalin, la conducerea Uniunii Sovietice.

Cvartal din orașul Ștei. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

În anii ‘60, calitatea materialelor folosite a scăzut treptat, la fel şi cea a lucrărilor. Prefabricatele și pereții mai subțiri de beton au luat locul cărămizilor, elementele decorative ale clădirilor au dispărut, acoperișurile acoperite cu țiglă au fost înlocuite de izolațiile cu smoală, iar beciurile și-au pierdut rolul de spații utilitare.

Blocurile „Hrușciovka” regăsite în aproape toate orașele României aveau mai puțin de cinci etaje, pentru a nu fi dotate cu lift, aveau locuințe cu o suprafață de 30 – 40 metri pătrați, destinate câte unei familii și maximum două camere.

În bucătăriile de 5 – 7 metri pătrați, începea garnitura, masa cu scaune și frigiderul, iar o gaură în perete era folosită ca aerisire. Pervazul ferestrei din bucătărie era folosit pentru punerea la rece a alimentelor, iar în cazurile fericite câte un balcon putea fi folosit ca depozit. Băile erau extrem de mici, iar holurile înguste, proiectanții mizând pe calcularea spațiului minim de locuit și mișcare necesar unei familii.

Blocuri de confort redus, Ștei, Bihor. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Economiile plănuite de autorităţi în construcții au vizat şi spaţiile alocate cartierelor – numite microraioane în anii ‘60, şi ale clădirilor de locuit. Mai multe blocuri erau proiectate și construite în același timp apropiate unele de celelalte, ca parte a ansamblurilor rezidențiale, pentru a oferi un aspect uniform noilor cartiere. Numeroși români au comparat locuințele economice puse la dispoziție de regimul comunist cu niște cutii de chibrituri.

Blocurile de confort redus

Blocurile – turn din anii ‘70, ridicate în premieră și în orașe mici, aduceau noutatea liftului, însă locatarii etajelor superioare aveau numeroase motive să se plângă: fie presiunea apei era extrem de redusă, fie infiltrațiile de apă din acoperiș afectau zugrăveala, în timp ce căldura din timpul verii făcea micile apartamente și garsoniere de la ultimele etaje de nelocuit.

Clădirile cu 8 – 10 etaje și sute de apartamente erau întrecute la lipsa confortului de numeroase cămine de nefamiliști, construite în special pentru a fi folosite de muncitorii din industria locală, nou-veniți în orașe.

Blocurile de nefamiliști aveau coridoare lungi pe marginile cărora se înșirau camerele locatarilor, iar la capătul lor erau băile și spațiile comune alocate gătitului. Adesea, chiriașii lor arătau un interes minim pentru a le îngriji, locuirea într-un astfel de spațiu fiind adesea doar temporară.

După 1990, numeroase astfel de construcții au rămas abandonate complet, unele s-au degradat până la ruinarea totală ori au fost ocupate fără forme legale de familii marginalizate care trăiesc în condiţii mizere sau de foşti salariaţi ai întreprinderilor de care aparţineau, care nu au mai avut unde să plece după închiderea acestora.

Unele, ca „blocul fantomă” din Hunedoara (video), au fost demolate de autorități, din cauza riscurilor de siguranță, după ce locatarii au fost evacuați.