Vasile, un bărbat în vârstă de 60 de ani, din Câmpia Turzii, trăiește de ani de zile o adevărată dramă: sforăie atât de tare încât, imediat ce se pune puțin la odihnă, în apartamentul său, vecinii săi încep să-i bată în țevi, incapabili să doarmă din pricina zgomotului emis de către el! Ca să scape de necaz, omul și-a făcut până acum și patru operații, cu laser, dar până la urmă totul s-a dovedit în zadar! Și, pentru ca tacâmul să fie complet, sâmbătă seară, la întoarcerea acasă, vecinul de deasupra sa l-a înjunghiat, efectiv, disperat că nu e lăsat să se odihnească!
Morcovit, bărbatul așteaptă, în dimineața zilei de miercuri 23 decembrie, să fie poftit în cabinetul de consultații al I.M.L.Cluj. Intru cu el în vorbă, hotărât să aflu ce-l aduce în acest spațiu deloc îndrăgit. La care, volubil și plin de umor, îmi răspunde că l-a adus tocmai neobișnuitul său beteșug, cel care i-a făcut imense probleme în viață: sforăitul. Văzându-mi curiozitatea, omul acceptă să-mi povestească, pe îndelete, povestea sa. Și începe, direct – cu sinceritate maximă – de parcă ar fi așteptat un car de ani să-și elibereze sufletul în fața cuiva:
“Eu sunt de profesie subinginer electrotehnist și locuiesc într-un bloc din municipiul Câmpia Turzii. Nu am fost căsătorit niciodată și am ca hobby-uri lectura și sportul, în special ciclismul. Însă, marea mea problemă este că sforăi destul de tare și-i deranjez pe vecinii, care, cum mă pun și eu puțin la somn, indiferent de perioada zilei, și încep să bată în țevi și-n calorifere… M-am operat de patru ori până acum: la Sibiu, o dată și de trei ori la clinici particulare și de stat din Cluj-Napoca, apelând la toți doctorii posibili, numai să scap de această cumplită meteahnă. De altfel, printr-o aplicație, am ajuns să îmi și măsor debitul sonor: nu depășește 25 de decibeli, ceea ce nu e exagerat, cred eu – dar pentru că izolația fonică a blocului meu e destul de precară, cum ațipesc puțin, că vecinii și încep să-mi bată, ca nebunii, în țevi și calorifere!”
Bărbatul arată apoi că în ziua de sâmbătă, 19 decembrie, i-a abordat pe vecinii de deasupra – cei pe care-i suspectează că-i distrug odihna, prin lovituri aplicate în țevi – întrebându-I dacă ei fac așa ceva, iar aceștia, așa cum prognozase, s-au bâlbăit și i-au spus că n-au habar cine procedează astfel. Însă, totuși, au specificat că sunt teribil de deranjați de zgomotul îngrozitor, care se aude permanent din apartamentul său!
Apoi dl. Vasile adaugă: “Și în seara aceleiași zile, pe la ora șapte seara, m-am întors de la alimentară – și când am dat să intru în scara blocului, i-am zărit pe cei doi soți de la apartamentul de deasupra mea., parcă mă așteptau. Am dat să trec pe lângă ei, fără să-i salut, când am observant că femeia a încercat să-l împiedice pe bărbatul ei să se arunce la mine… N-a reușit pe deplin și acesta, cu un cuțit pe care-l ținea într-o mână, a reușit să-mi străpungă cu el buza superioară, perforându-mi-o până la dinți… Am dat fuga acasă, am anunțat poliția și i-am așteptat pe oamenii legii.
După ce aceștia au venit, am mers, împreună cu ei la Unitatea de Primire a Urgențelor, de la Spitalul Municipal, unde medicii mi-au oprit sângerarea și mi-au cusut buza străpunsă. Apoi, m-am deplasat la un avocat și am vorbit cu el de o eventual angajare, supărat că poliția era de partea agresorului… Acesta susținea, sus și tare, că m-a înjunghiat pentru că eu am fost cel care i-a atacat soția și i-am strâns-o de gât. Vă dați seama că-i un lucru nereal, femeia n-are urme de agresiune, nimic, și de aceea plângerea din partea mea o s-o facă avocatul: însă direct la Parchet și nu la Poliție.”
Nu durează mult și dl. Vasile este poftit în cabinetul de consultații, unde zăbovește circa o jumătate de oră. Se întoarce, ținând în mână un certificat în care medicii i-au recomandat între opt și nouă zile de îngrijiri medicale. Apoi, înainte de a pleca, bărbatul concluzionează, la fel de cătrănit:
“Dacă ați fi în locul meu, ce-ați face? Să fii înjunghiat doar pentru că sforăi, o anomalie de care suferă șaizeci la sută din populație, nu cred că acesta e un lucru normal, care trebuie lăsat nepedepsit! Și , referitor la această proporție, asta n-o spun eu, ci statisticile – fiindcă, vă rog să mă credeți, am studiat bine problema.” După care salută respectuos și părăsește, grăbit, sediul I.M.L.Cluj.
Varianta pentru RTV: Dă copy paste direct că îi modificat, nu te mai chinui că oricum nu se prinde nimeni
ȘOC și GROAZĂ la Câmpia Turzii! L-a înjunghiat în BUZĂ! Știrea care a ȘOCAT tot ORAȘUL! Are patru oprații cu laser dar DEGEABA! A ajuns de urgență la spital! Nu o să-ți vină să CREZI! AȘA CEVA nu este posibil! Reporterii RTV au ajuns primii la fața locului!
Morcovit, bărbatul așteaptă, în dimineața zilei de miercuri 23 decembrie, să fie poftit în cabinetul de consultații al I.M.L.Cluj. Intru cu el în vorbă, hotărât să aflu ce-l aduce în acest spațiu deloc îndrăgit. La care, volubil și plin de umor, îmi răspunde că l-a adus tocmai neobișnuitul său beteșug, cel care i-a făcut imense probleme în viață: sforăitul. Văzându-mi curiozitatea, omul acceptă să-mi povestească, pe îndelete, povestea sa. Și începe, direct – cu sinceritate maximă – de parcă ar fi așteptat un car de ani să-și elibereze sufletul în fața cuiva:
“Eu sunt de profesie subinginer electrotehnist și locuiesc într-un bloc din municipiul Câmpia Turzii. Nu am fost căsătorit niciodată și am ca hobby-uri lectura și sportul, în special ciclismul. Însă, marea mea problemă este că sforăi destul de tare și-i deranjez pe vecinii, care, cum mă pun și eu puțin la somn, indiferent de perioada zilei, și încep să bată în țevi și-n calorifere… M-am operat de patru ori până acum: la Sibiu, o dată și de trei ori la clinici particulare și de stat din Cluj-Napoca, apelând la toți doctorii posibili, numai să scap de această cumplită meteahnă. De altfel, printr-o aplicație, am ajuns să îmi și măsor debitul sonor: nu depășește 25 de decibeli, ceea ce nu e exagerat, cred eu – dar pentru că izolația fonică a blocului meu e destul de precară, cum ațipesc puțin, că vecinii și încep să-mi bată, ca nebunii, în țevi și calorifere!”
Bărbatul arată apoi că în ziua de sâmbătă, 19 decembrie, i-a abordat pe vecinii de deasupra – cei pe care-i suspectează că-i distrug odihna, prin lovituri aplicate în țevi – întrebându-I dacă ei fac așa ceva, iar aceștia, așa cum prognozase, s-au bâlbăit și i-au spus că n-au habar cine procedează astfel. Însă, totuși, au specificat că sunt teribil de deranjați de zgomotul îngrozitor, care se aude permanent din apartamentul său!
Apoi dl. Vasile adaugă: “Și în seara aceleiași zile, pe la ora șapte seara, m-am întors de la alimentară – și când am dat să intru în scara blocului, i-am zărit pe cei doi soți de la apartamentul de deasupra mea., parcă mă așteptau. Am dat să trec pe lângă ei, fără să-i salut, când am observant că femeia a încercat să-l împiedice pe bărbatul ei să se arunce la mine… N-a reușit pe deplin și acesta, cu un cuțit pe care-l ținea într-o mână, a reușit să-mi străpungă cu el buza superioară, perforându-mi-o până la dinți… Am dat fuga acasă, am anunțat poliția și i-am așteptat pe oamenii legii.
După ce aceștia au venit, am mers, împreună cu ei la Unitatea de Primire a Urgențelor, de la Spitalul Municipal, unde medicii mi-au oprit sângerarea și mi-au cusut buza străpunsă. Apoi, m-am deplasat la un avocat și am vorbit cu el de o eventual angajare, supărat că poliția era de partea agresorului… Acesta susținea, sus și tare, că m-a înjunghiat pentru că eu am fost cel care i-a atacat soția și i-am strâns-o de gât. Vă dați seama că-i un lucru nereal, femeia n-are urme de agresiune, nimic, și de aceea plângerea din partea mea o s-o facă avocatul: însă direct la Parchet și nu la Poliție.”
Nu durează mult și dl. Vasile este poftit în cabinetul de consultații, unde zăbovește circa o jumătate de oră. Se întoarce, ținând în mână un certificat în care medicii i-au recomandat între opt și nouă zile de îngrijiri medicale. Apoi, înainte de a pleca, bărbatul concluzionează, la fel de cătrănit:
“Dacă ați fi în locul meu, ce-ați face? Să fii înjunghiat doar pentru că sforăi, o anomalie de care suferă șaizeci la sută din populație, nu cred că acesta e un lucru normal, care trebuie lăsat nepedepsit! Și , referitor la această proporție, asta n-o spun eu, ci statisticile – fiindcă, vă rog să mă credeți, am studiat bine problema.” După care salută respectuos și părăsește, grăbit, sediul I.M.L.Cluj.
Redacția romaniatv.net
